HomeActualitateRevista Tresei: Constituțio in integrum

Revista Tresei: Constituțio in integrum

Cred că nu le-a mai ajuns hârtia igienică în Șparlamentul României și s-au gândit că nu-i rău să folosească Constituția pentru a se șterge de mizeria pe care o lasă în urmă. Scrie la Cărticica de căpătâi pe care i-o tot trag de sub cap Legii, doar, doar, dă din picioare și piere, că ”Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii”? Scrie. Mai mult, în vederea facilitării acestei gratuități, ”editurile primesc, anual, de la stat, milioane de euro pentru ca niciunui elev să nu-i lipsească manualele”. Eh, dar când vorbim de banii nimănui, adică ai Statului, aceștia nu sunt suficienţi în fiecare an, motiv pentru care nu toți copiii ajungă să mai primească și cărți. Mulți primesc doar discursurile politicienilor la început de an școlar, urmând ca, apoi, părinții lor să se scobească în buzunare și să cumpere restul de gratuitate școlară. Că nu doar manualele lipsesc, ci şi materiale auxiliare fără de care profesorii susţin că nu își pot face orele. Așa se face că editurile rămân cu banii, iar copiii cu reșapările de acum mai bine de 20 de ani.

* De fapt este vorba despre o rețetă aplicată cu succes încă de prin finalul anilor ’90 – să nu cumva să credeți c-a inventat Năstase hoția, avea și Convenția Democratică specialiștii ei. De atunci, în fiecare an, se face câte o licitație la preț mic, înăbușit, să se facă abur des, să nu se vadă cum manualele şcolare la preţ de dumping ajung să scoată bani grei din buzunarele părinţilor. După reţetar, avem nevoie de următoarele ingrediente: o legătură, două cu nişte Edituri care pot să susţină preţul, de Ministerul Educaţiunii care se preface că nu mai poate de grija școlarilor din România și de un acord tacit şi neruşinat dintre Edituri şi Minister. Se ia Ministerul şi se pune la aburit o licitaţie pentru aprobarea manualelor şcolare. Se lasă până face bulbuci şi impune Editurilor să tipărească manuale şcolare la nişte preţuri ridicol de mici. Totul la abur greu, să nu se vadă cine are nevoie de cine: Editurile de aprobarea Ministerului, sau acesta de preţul Editurilor? Introducem în amestec preţurile de dumping ale Editurilor și se dă la Minister la aprobat. Ia auziţi ce frumos bolboroseşte câte unul dinspre Minister: “e treaba Editurilor dacă au dat preţul care l-au dat”. El, Ministerul, nu dă un leuţ în plus. Nici nu este nevoie. Că se servesc Editurile, cu vârf şi îndesat, din buzunarul părinţilor școlarilor. Așa se leagă amestecul: prin acordul tacit dintre Minister şi Edituri pe buzunarul părinţilor. Editura scoate manuale aprobate de către Minister la preţuri de nimic, apoi afacerea se porţionează. O cantitate se trimite către Şcoli şi alta către Librării. Se are grijă ca porţia Şcolilor să fie insuficientă. Iar dacă cumva este suficientă, “Manualul Aprobat” trebuie să ajungă în ghiozdănelul şcolarului român neînsoţit de Anexe. Căci Anexele, la preţuri doborâtoare, se pot procura din Librării. Dăm amestecul la degustat Consiliului Concurenţei. Care orbeşte şi nu vede nimic anormal în faptul că avem “manuale ieftine dar puţine în şcoli, contra Anexe multe şi scumpe în Librării”. Cică este vina părinţilor. Ei se înghesuie să cumpere doar produsele mai scumpe. Cică “cererea este inelastică, respectiv părinţii cumpără manualele indiferent de preţ”. Ete cum se mişcă de sprinţar părinţii – deşi au adânc înfiptă în buzunare atât mâna hulpavă a Statului, cât şi a Editurilor…

* Mai scrie în Constituția României:”Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Zău? I-a spus careva treaba asta lui Iohannis, ca să nu mai insiste să ne mai citească de pe bilețelele lui Mihalache cât de bună este Legea Big Brother?

* Mai zice biata Cărțulie:”Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”. No, și? De câte ori ați fost în situația de a vă interna pentru investigați și numai că nu ați fost scoși în șuturi afară din spital din cauză că “nu mai sunt fonduri”? Ei bine, afacerile pe Sănătate se derulează ca toate celelalte în care este implicat și banul nimănui din bugețelele Statului. Intervine un contract între două entități: statul și protejatul statului. Care protejat subcontractează, că n-o fi prost să investească sudoarea frunții. Cum nu toate trei părțile sunt obligate la câștig, cineva va pierde. În situația dată: “de garantare a sănătății” de către un Stat “obligat să ia măsuri să asigure”, pierd spitalele și, firește, bolnavii.

* Alta era situația dacă “bolnavul” era Sorin Oprescu… Odată apărea Victor Ciorbea, avocatul Poporului, transpirat și șocat să se autosesizeze și să formeze o Comisie, ceva!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare