Duminică seara, pe Facebook, Premierul Victor Ponta și-a informat partidul că s-a auto-suspendat din funcțiile politice deținute în Partidul Social Democrat, declarând că “nu vrea să afecteze imaginea partidului”. Dezastrul de imagine pe care i-l aduce României nu contează, vorbim imediat și despre asta. Ideea e că atehnicii partidului său au aflat despre demisie de la tembelizor. Acum știm toți cei care vrem să știm că auto-suspendarea din funcțile deținute în PSD, pentru a se pune, chipurile, “la dispoziția Justiției”, reprezintă doar gargara lui Che Gargara – cine este premier conduce partidul prin resursele bugetare și rezervorul de funcții administrative. Iar Rovana Plumb, „succesorul”, este la fel de servilă pe lângă Ponta cum era și Emil Bobu pe lângă Ceaușescu. În plus, cum să-și facă Justiția datoria din moment ce Ponta beneficiază de supra-imunitate? Atât ca deputat, cât și ca șef (în guvern) al șefilor Madamei cu băsmăluță la ochi: ministrul Justiției și Procurorul General – doi indivizi care și-au dat dovada obedienței până acum? Imaginea partidului său este mai presus de imaginea României, clar.
* Despre forma fără fond și retragerea formală a lui Victor Ponta, a vorbit și Abramburica Educației, Ecaterina Andronescu, vicepreședinte PSD: “Cred că a făcut o mare greşeală şi pe fond, şi pe formă. Nu trebuia să se retragă – pe fond. Pe formă, mi s-ar fi părut normal să avem o întâlnire şi poate îl convingeam să nu facă lucrul ăsta”. Cam ca la celebra ședință a CC al PCR când Nea’ Ceașcă ar fi vrut să se retragă din fruntea Partidului, dar executivul cu bulbuci la nări se căina: “cui ne lași?”… Mai zice Abramburica: “La primul BPN vom decide convocarea Comitetului Executiv care, conform statului, poate merge mai departe …sau poate se răzgândeşte Ponta”. Aici ar trebui consultat Călin Popescu Tăriceanu care a fost generos cu Ponta și chiar a trasat viitorul Coaliției de guvernare: “Respectăm decizia lui Ponta, Coaliţia merge înainte”. Asta deși umblă vorba prin târg că Ponta vrea să-l mătrășească atât pe indispensabilul Oprea, cât și pe colegul lui Mihai Viteazul, Zgonea. Pe ambii pentru că l-au ajutat pe Iohannis să-l pună șef la SIE pe MRU.
* La intrarea în sediul DNA Ponta a întrebat: "Vreți să mă dărâmați?". O jurnalistă, crezând că ei i se adresează, i-a răspuns: “Nu vă facem nimic”. Ca urmare, Ponta a intrat mulțumit în sediu. La ieșire, nu a făcut prea multe comentarii, precizând doar că se va face o "expertiză financiar contabilă" și plângându-se că “efectiv mi-au rupt cârja”. Mai guralive au fost sursele care au afirmat că procurorii au dispus începerea urmăririi penale împotriva Plagiatorului Mitoman și au dispus sechestru pe o parte din bunurile acestuia. Deci i-au cam rupt gura. Cât despre imaginea României în lume, ea rămâne, în continuare, nereperată.
* Dar, după cum era de așteptat, Băsescu e de vină. El zice că, oricât și-ar dori ca Ponta să nu mai fie premier, este obligat să observe “că suntem în fața unei situații în care Ponta e acuzat de conflict de interese pentru că în 2007 a avut o afacere cu Șova și în 2012 l-a pus ministru. L-a numit Parlamentul, Ponta doar l-a propus. Situația este inadmisibilă”. Adică dosarul s-ar putea să fie cam subțirel pentru pretenția ca “mâine orice guvern” să poată “fi dărâmat pe simpla prezumție de vinovăție a unui procuror care nu are girul unui judecător care să spună că e vinovat. Statul nu trebuie să fie dependent de aprecierile unui procuror". Acesta este clar motiv de penibilitate băsesciană și de titrare: “îi ia apărarea lui Ponta”. Acesta-i trendul: murim cu dragostea față de procurori de gât. Restul ajung penibili evocând legea și regulamentele de funcționare ale instituțiilor. De ce? Că dorințele transced realitatea. Ar fi bine de citit, în acest context, o declarație a lui Alexandru Lele din Kamikaze (sau s-a tâmpit și ăsta?), unde zice ce zicea și Băsea – de și-a luat-o de la toți băsedații: „Mafia are capete de pod și în DNA. Dacă îmi doresc cu adevărat ceva, este ca acest film și personajul principal, procurorul Cristian Panait, să nu fie confiscați de DNA.“
* S-ar putea să constatăm că dosarul conflictului de interese al Mitomanului e subțirel și poate fi ușor demontat în vreme ce acesta ar merita să fie urmărit și pedepsit pentru motive mult mai grave și mai solide. De unde știm că sistemul ticăloșit nu mai știe să-și scoată ticăloșii din impas mimând munca (făcând munca atât de prost încât nu numai că ticăloșii scapă, dar mai primesc și laude pentru nevinovăția lor)? Deocamdată, mecanismul de checks and balances se destramă în aplauzele justițiariștilor exact cum libertățile civile au fost cerute a fi călcate în picioare (încet și sigur) sub presiunea terorismului. Un exces justifică alte excese? Câți “picioruși” mai sunt prin procuraturi? Garantează cineva în buna credință a acestora?
Cine are ochi, vede – cine vrea să evite și adevărul celuilalt, trăiește din obsesii și manipulări.
