Prins în vârtejul telefoanelor și al șpițurilor în fund date de Becali, Mihai Stoichiță are întotdeauna timp să-și verifice cardul la bancomat și să joace din pasiune rolul sclavei Isaura.
Producătorii de mopuri ar avea vânzări mult mai mari dacă Stoichiță ar deveni imaginea lor. Rezistent la efortul patronului de a mătura cu el pe jos în fiecare zi, nea Mihai ar putea oferi un exemplu bun că merită să te lași călcat în picioare, dar întotdeauna pe un preț bun. „Prefer să fiu eu sclav, dar jucătorii să fie împărați.” Bravo, ironicule! Pentru a stimula societatea să treacă la sclavagism, e bine de precizat că Stoichiță face cugetările de la înălțimea unui BMW X6. În el, antrenorul nostru modern și-a instalat kitul Becali, cu ajutorul căruia poate asculta tactica pe care i-o transmit, simultan, conu’ Jorj și Meme Stoica.
Fiind un băiat care nu a făcut doar cornete din paginile cărților, Stoichiță îi spune acestui bi-monolog consultare, inducând în subconștientul fanilor ideea că ar emite și el o părere. Lucru care se întâmplă, dar la modul următor: „Părerea mea, domnu’ Becali, e că… da, sigur, aveți dreptate, dar în opinia mea… cu siguranță și cu Costea în atac, dar aș vrea și eu să… deci nu e nicio problemă, Meme, Tatu rămâne acolo”. Și când cu gene obosite, seara, suflă în lumânare, nu înainte de a-și updata CV-ul cu funcția de antrenor al celei mai galonate echipe din România, nea Mihai știe că într-un colț de Panama sau la o margine de Cipru va exista întotdeauna un contract suspinând în așteptare după semnătura sa: S. Isaura.
