HomeActualitateScrisoarea unei alte românce din Anglia face furori pe...

Scrisoarea unei alte românce din Anglia face furori pe net!

De câteva zile, circulă pe net mai multe scrisori ale unor fete care afirmă că trăiesc în Anglia, deşi, din câte am putut să ne dăm seama, unele n-au ieşit niciodată din satul natal şi e îndoielnic că ar fi auzit de tren. Am primit o asemenea misivă la redacţie şi o publicăm ca atare, fără să ne exprimăm vreo opinie pro sau contra, fiindcă avem deja frigiderele pline de carne până la Crăciun, după ziua de ieri:

 

Dragă presî, dragă ticule şi mămucî,

Aflaţi dispre mini că-s ghini, sănătoasă, şiia şi vă doresc şi dumneavoastră. Io-s a doua lună di când am ajuns la Londra şi pot să vă spun că dija m-am săturat, uăi di mini, di aiastă ţară spurcată! La înşieput, mi-o plăcut, fincă, după ce stai tri zile  pitulată într-un containăr, îţi plaşi şi-n Somalia! Io, drept să vă zic, chiar am crezut că-s în Somalia, când m-o scos afară nea Gicu, şoferu’ de TIR de la noi din sat, şi mi-o zis să-mi cat un rost pi cilişea: oriunde mă uitam, videam numai negri.

Da’ nu negri din aşeia di avem noi, în capul satului, cu musteţi pi oală dânşii şi cu multi fusti dânsele. Negri, negri, mămucî, di noaptea dai piste dânşii pi uliţă că nu-i vezi! Norocu’ mieu că am găsit o fătucă tot di la noi, din Corocăeşti, care ştia rostul. Dânsa mi-o făcut cunoştinţă cu un domn, săr cum să zişi p-acilişa şi domnu’ aşiesta m-o trimis la lucru, pi un trotuar nou-nouţ, atuncea-l asfaltase Primăria!

Să ştii, mămucî, că-s foarte dizamăgită di Ocşident! Ocşidentalii aşeştia şi-or pierdut orişe urmă di bărbăţie. Iaca, trudesc aşilea di şepti săptămâni, am rezolvat suti di bărbaţi, di tăte culorile – negri, maronii, roşii, gălbui, albi, rozalii, chiar şi englezi verzi, din ăia de nu-i suportă pi străini – da’ un dos di palmă nu mi-o dat şi mie unul măcar, mămucî! Nu m-o suduit, nu m-o hâţânat di păr, nu mi-o învineţit nici un ochi, nimic, nimic, bre!

Nici n-ai ideie ce dor mi-e de-o bătută ca acasă, cum ne dădea ticu la toati, când vinea biat di la crâşmă, di ne altoia cu curiaua până ni chişam pi noi! Aişea, la inglezi, bărbaţii nu-şi bat fumeile nici să-i pici cu ceară! Nişte fătălăi! Nu mai zic că unii sunt homosexuali şi alţii nu s-ating de tine dacă mănânci carne, cum am păţit io, că mâncasem nişte pui cu mujdei şi o fugit clientul de-i scăpărau călcâiele, vegansexualu’ dreacu’! Plus că aici ăştia se iubesc cu toţi străinii, nu se uită la culoare, o singură dată am văzut un englez şi-o englezoaică, albi, di se pupau cu foc şi i-am întrebat: sunteţi verişori, nu-i aşa?, iar ăia or plecat, uitându-se la mini ca la zăludă!

Şi să ştii că nici fumeile nu-s mai di soi. Am fost în Soho, la o petrecere şi panaramele pi la 2 noaptea erau dija moarte di bete, când eu abia îmi făcusem încălzirea, cu tri sticle di votcă. Or vrut ele să beie cot la cot cu bărbaţii, cum bem noi, acasă, da’ ţi-oi găsit! Io singură am continuat să beu cu vreo cinci hăndrălăi şi nu m-am lăsat, mămucă, până nu i-am băgat pi toţi sub masă, aşa că poţi fi mândră di mini, nu fac io numili di româncă di ocară!

Un alt lucru cari nu mi-a plăcut ie că popii acilea nu-s ca la noi, îs nişte ciudaţi. Am hălăduit o zi întriagă prin Londra, să caut şi io o biserică, să mă spovidesc, că depăşisem suta di clienţi şi eram plină di pacate. Am găsit moschei, sinagogi, temple di budişti, di hinduişti, di animişti, di atei, di satanişti, ptiu, drace, Doamni iartă-mă şi abia-abia di-am dat şi di-o biserică, anglicană, di aşeia di-a lor.

Am intrat, m-am spovedit, nu ştiu ce mă întreba taica părintele pi limba lui, da’ io răspundeam, ca să fiu sigură, numa cu ies, ies, ies. Şi la sfârşit, când am scos şi io nişte bani să-i strecor în sutană, a început el să strige: No, no, no! Păi aşa popă? Să-i dai bani şi să ti rifuze? Nu mai zic că m-o ţinut acolo o juma de oră, să mă spovedesc, şi-o mână pi fund nu mi-a pus! Ah, ce dor mi-e de părintele Sodomie, di la noi din sat, cum ni mai mângâia dânsul, di micuţe, pi ţâţişoari!

Şi m-am speriat, mămucî, di feministilii curului, care-or împânzit Londra, di nu ne lasă să trudim di fel. Stăteam şi io într-o zi, pi trotuar şi  mă târguiam cu un arăbete sărăntoc, care întreba dacă accept şi falafel, că n-avea bani, când mă pomenesc cu vreo trei matracuce piste noi. I-au fript bietului ciuhap nişte jenţi în cap di-a văzut şiela stele verzi, iară la mini or început să ţipe: “Stop ior dărti uork! Iu ar ă hiumăn biing, uămăn!” Pi urmă am înţeles io că iele nu voiau  să mă  culc cu bărbaţi. Da’ şi ce să fac altşeva, că io alşeva nu ştiu! N-am făcut decât patru clase şi abia ştiu să scriu, că la noi vorbea profesorii repede la oră!

Uite d-aia, mămucă, ticule şi dragă presă, vreau să mă-ntorc în România, că m-am săturat di Ocşident până piste cap! O să mai stau olecuţă totuşi, până strâng bani di avion, că io cu containărul nu mă mai întorc nici dacă-mi pune nea Gicu aer condiţionat în el!

Vă pupă cu drag,

A voastră fică, Marişica

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare