Ne putem raporta la medicină atunci când vrem să tragem o concluzie asupra situației naționale: suferim de gaze, digerăm greu criticile și asta ne balonează, lucru care provoacă o plutire a rahatului național. Îți poți da seama cât de tristă și de bolnavă e situația din România atunci când mergi la ștrand și vezi starea națiunii plutind alene pe lângă tine. La mare nu se aplică, deoarece te poți lovi de statistica bulgară, adusă de curenți.
Dar este mai mult decât evident că suntem bolnavi, iar dacă pentru cap ne-am resemnat de mult timp, măcar de stomac să mai avem grijă, oameni buni. Vedeți voi, micii și berea aia primită pomană nu erau tocmai sănătate curată. Micii erau lungiți cu hârtie igienică roz, iar berea expirase de mult în restaurantul vreunui sponsor de partid. Și dacă nu primeam mâncare, ronțăiam fericiți cizme de cauciuc, pantofi cu toc ori lopeți. Precum un copil, alegătorul român a băgat în gură orice a primit. Cu condiția să fie colorat. Dacă o ținem tot așa, ne îndreptăm spre un ulcer perforat de ignoranță.
Odată bolnavi, am început să nu mai dăm două parale pe critici, cândva importante. Cui îi pasă că te doare stomacul? Te doare „de la stres”, „te-a tras curentul în stomac” ori „ai dormit strâmb”. Explicații sunt o mie, „și ce, te doare pe tine?”. Mai toarnă o poșircă, mai peticește cu o pomană și mergi mai departe. Dacă nu ești de acord cu mine înseamnă că ești împotriva mea.
Băsescu, Crin, Ponta, Zgonea, Voicu, protestatari plătiți, agitatori, jandarmi violenți, polițiști burtoși, cocalari, jurnaliști cumpărați, presă lipsită de imparțialitate, oameni care-și iau informațiile de bază din tabloide, formatori de opinii proaste, vedete, VIP-uri, mașini scumpe, vile cu mai multe toalete decât camere, fast-food, școli puține, biserici multe, modestie ioc, fățărnicie multă, empatie canci ș.a.m.d. Mai are cineva dubii că rahatul plutește?
