HomeActualitateZboară, Puiule, zboară! Euro-miorița, ediția 2016

Zboară, Puiule, zboară! Euro-miorița, ediția 2016

Pentru purtătorul de șlapi, maiou și musai tricolor pe mașina cu numere de Bulgaria, Campionatul European de Fotbal s-a sfârșit la fel de brusc cum a început. Tristețea a cuprins jumătate din țară. Cum rezultatele dezastruoase ale echipei noastre naționale pot avea efecte dramatice în scăderea productivității muncii și pot influența decisiv speculația pe cursul de schimb leu/pet cu bere proastă se impune o analiză aprofundată asupra fenomenului Euro. Din perspectivă mioritică, Campionatul European de Fotbal ne-a relevat câteva aspecte cu profunde conotații sociale.

Din discursurile chiar dacă tâmpe dar înflăcărate ale băieților noștri am desprins o ideea generoasă. Și anume că deși am jucat ca niște cizme, deci ne-a lipsit competența, dorința este încă prezentă în creierul odihnit al fotbalistului român selecționabil. De la malacul Alibec până la fragilul Tătărușanu, trecând prin glezna braziliană a inutilului Chipciu sau prin jocul excepțional dar fără minge al atacantului Bogdan Stancu, toți băieții noștri și-au dorit victoria. Că nu au obținut-o asta-i altă treabă! Importantă este dorința și, așa cum sublinia și antrenorul Tata Puiu, nu te poți supăra pe niște oameni bătuți în cap, dar plini de dorință!

O altă idee extrem de inutilă care rezultă din participarea noastră ilicită la o competiție fotbalistică este aceea că nu orice practicant de fotbal este și fotbalist chiar dacă ambii arată și se îmbracă la fel. De exemplu atacantul nostru Bogdan Andone, care după primele atingeri de balon de la Euro s-a și grăbit să anunțe plecarea de la echipa de liga a 6-a la care joacă spre mult mai titrata Real Madrid! Păi ce treabă are băiatul acesta cu fotbalul câtă vreme pentru el driblingul este un fel de ecuație de gradul 3 cu 3 necunoscute: viteza, direcția și finalitatea acestui procedeu fotbalistic. Sau fundașul nostru de fier vechi Vlad Chiricheș! Cum să spui că este fotbalist când el este mai de grabă spectator atunci când îl uită Dumnezeu pe linia de 16 metri în vreme ce adversarul este deja în plasa porții noastre cu tot cu minge. Sau Nicușor Stanciu, decarul nostru excepțional, ce legătură să aibă el cu jocul de fotbal câtă vreme pasează doar la adversar și șutează atât de precis că periclitează siguranța traficului aerian?

Nu în ultimul rând, comenatorii și jurnaliștii sportivi au contribuit și ei cu posibilitățile lor modeste, la creionarea unor idei extrem de sofisticate despre fenomenul, paranormal pentru noi, numit fotbal. Cu toții se ploconesc la ultima generație de fotbaliatori care au adus României prestigiu mondial și planetar. Dar nu pentru că ar fi câștigat vreo competiție, deși au fost supranumiți Generația de Aur, ci pentru că nu s-au făcut de râs cum se fac actualii fotbaliști din generația de ghips-carton cu care ne jenăm. Păi cum să-l ridici în slăvi pe Hagi și pe Popescu când flăcăii ăștia n-au adus țărișoarei nici un trofeu? Cum să spui că un cap pătrat ca Lupescu este Generația de Aur când băiatul acesta nu are nici măcar bacul la bază și, în plus, a mai jucat și pentru echipa Miliției. Bine, o să spuneți că BAC-ul n-are legătură cu fotbalul! Ba are, pentru că dacă nu te duce capul să iei un examen pe care oricum ți l-ar fi dat alde Ceaușescu, cum să te ducă capul să pui o minge în vinclu sau să pricepi un antrenor sofisticat cum este Cornel Dinu? Sau Mutu….. ce fotbalist! Praful și pulberea s-au ales de el, dar ce contează! Păi ați uitat vremurile când fătucile cu cracii până-n cur de la canalele de sport vorbeau despre Naționala lui Mutu și Chivu? Așa era, era a lor și arăta exact ca ei. Adică jenant!

Mari precursori am mai avut în sportul cu balonul rotund și nu facem aluzie doar la Mutu. Că și Tărtărușanu pare dominat de precursori atunci când iese pe centrări dar nimerește pe lîngă ele! Contam cândva în Europa, zic jurnaliștii de sport cu regret și nostalgie. Pe când acum, cu ieșirea asta prematură de la Euro, vorba lui Șumudică, traficantul de fier vechi de sub produl Grant: „Mi-e rușine că sunt campionul unui astfel de fotbal”. Ai dreptate Mister, un pariu serios nu poți să mai pui că-ți face alde Tata Puiu bucata și pierzi cu Albania meci de 1 solist!

În fața evidenței, ce am putea să mai zicem? Mai ales că, după cum spunea același Tata Puiu, noi ăștia care stăm pe tușă și ne enervăm n-am prea făcut lucruri costructive la viața noastră! Păi, da, că noi n-am construit nimc cu Generalul Oprea zis Izmană, cum a construit bravul nostru selecționer ajuns general pe bază de fente și goluri. Atât în cap cât și la vinclu. În tot acest marasm o singură voce lucidă se aude. Mitică Dragomir, tot el săracul, vine cu soluția: Hagi selecționer pe o leafă de 1 milion de euro și gata! Am ieșit din foame. Păi, da, că una e s-o iei în freză de la Slovenia acasă și alta e să te bată Albania în Franța, deși în ambele cazuri te-ai făcut de rahat.

Soluții sunt, din păcate niciuna utilă. Pentru ca nația noastră are așa multe rezerve de fotbaliști că am pierde orice calificare chiar și cu Mourinho pe bancă.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare