HomeCulturăDicţionar daco-român (pagina 3)

Dicţionar daco-român (pagina 3)

 

 

Continuăm, alături de distinsul nostru colaborator, dl Cotizo Popescu, prezentarea dicționarului daco-român. Pentru cei interesați în viitoarea achiziționare menționăm că lucrarea este în pregătire la editura "Zimbrul Dacic" din Zăbrăuți și dl Popescu estimează lansarea cam pe la calendele sarmatice; asta din cauza multitudinii termenilor autentic daci descoperiți de renumitul filolog, istoric și etimolog într-un ritm visat de noi pentru construcția autostrăzilor. Pagina de azi este dedicată explicațiilor privind faptul de netăgăduit că dacogeții au folosit primii numărul π (pi) și semnificațiilor nematematice date de ei celebrului simbol.

Utilizarea de către daci a lui π este atestată din cele mai străvechi timpuri. Dl Cotizo a ajuns la această evidență prin deducție logică și accesibilă oricărui pui de dac cu BAC-ul luat, indiferent de procedeu: nu s-a găsit nicăieri vreo inscripție dacică reprezentându-l pe π, ceea ce dovedește că a fost unul dintre cele mai bine păzite secrete ale acestor bravi înaintași. Simbolul π se transmitea doar oral între marii preoți, cu mare grijă ca acesta să nu ajungă la cunoștința ocultei mondiale. Pentru dacii de rând, el a fost încorporat în termeni uzuali, ca nimeni să nu-și dea seama de prezența unui patent ce ar fi adus mult aur la o eventuală vânzare a lui și, implicit, a neamului. Vă dezvăluim aici câteva dintre formulările respective, cu explicațiile de rigoare:

1. πZDeus – termen ce nomina incinta sacră dedicată lui Zamolxes la Sarmizegetusa. Interpretarea este: π, cel de Zamolxes (Z), Zeu al Zeilor, dăruit. πZDeusul era accesibil numai nobililor daci (tarabostes, taraboztes) purtători de pileus (πleus), fiind un loc interzis dacilor simpli care se acopereau cu inferiorul puleus. De aici se pare că provine și tradiția bine păstrată la români ca populimea (presc. pulimea) să se roage cu puleusul în mână pentru a fi primiți de tarabosstes în spațiul lor sfânt. Asemănarea cu denumirea populară a matricei feminine nu este întâmplătoare, atât πZDeusul cât și, știți dvs, fiind incinte sacre unde se intră după multe rugăminți, cu puleusul în mână și capul descoperit.

2. πzmă – denumirea dacică pentru izma (menta) actuală. Ca și acum, frecatul πzmei era la mare cinste pe aceste meleaguri și aducătoare de mari foloase spirituale. A devenit astfel logic ca benefica plantă să-l conțină pe π încă de la intrare. Frecuşul πzmei nu era rezervat nobilimii, având și populimea dacă acces neîngrădit în vreun fel. Deoarece procesul respectiv se desfășura, de obicei, în tradiționalii ițari, aceștia au ajuns să fie denumiți izmane (izmene). Frecatul πzmei cu izmeneală, nefiind productiv decât în planul confortului personal, asigură și în zilele noastre supraviețuirea în izmene a urmașilor daci.

3. πdoznic – instrument folosit de către autoritățile dace la sancțiunile aplicate fără trimiterea pedepsiților în lumea mai bună a lui Zamolxes. Era un fel de cnut aplicat pe posteriorul celui amendat, numărul loviturilor variind de la o sentință la alta. Cel mai sever erau tratate următoarele infracțiuni: vărsarea sau casarea vinului, folosirea zuicii pe post de petrol lampant, neplata la timp a impozitelor către preoți, tăierea unui mânz sau mutarea neautorizată a unui cuib de barză. La fărădelegi minore intrau nebătutul zilnic al femeilor, sustragerea rației de zghihară a copiilor, întreținerea bătrânilor fără ca aceștia să întreprindă ceva productiv. Dacii rezolvaseră problema fondului de pensii mereu deficitar în istorie prin desființarea pensiei. Deceneus considera că, atât timp cât trăiești, Zamolxes te vrea producător de bunuri lumești.

4. πază – însemna ce înseamnă și acum, deci un fel de augur bun sau dat dracului la gospodăria dacului. O πază rea a casei era revelată prin duhul materializat într-o ființă malefică: cucuvea, nevastă, soacră. Cucuveaua era πaza rea universală și împotriva ei trebuia să porți mereu o bucată din frânghia unui spânzurat. Pentru combaterea celorlalte două menționate nu se găsise nici atunci leac, apelându-se la paleative bazate pe sex și (sau) refugiatul în cârciumă. O πază bună putea fi șarpele locuinței, câinele pripășit, vecina de lângă casă / niciodată nu te lasă – atunci când πezele rele nu te mai lasă să freci fericit πzma.

5. Priaπzm – afecțiune medicală, producătoarea unei dorințe imperioase de a freca necontenit πzma, cu neglijarea îndatoririlor sociale constând în munca spre folosul nobilimii. Deși leacurile fito ale dacogeților erau faimoase pentru paleta largă a efectelor taumaturgice, priaπzmul n-a fost niciodată vindecat. El se manifestă și în contemporaneitate la fel de intens, autoritățile nereuşind să identifice remediul. Învinse încă din vremurile originare, forurile administrative au fost silite să aleagă coabitarea cu priaπzmul atotputernic și să se dedice, mână în mână cu poporul, priaπmului în grup.

Dl Cotizo Popescu promite să revină cu exemple de folosire a lui π în limba dacilor, pe măsură ce le va identifica și studia. Zamolxes să vă dea sănătate și multă πzmă de frecat, până când veți fi primiți la El în πZDeusul cel adevărat. Vă dorim πază bună tuturor!

 

 

 

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare