Săpătmâna aceasta are loc la Costinești, între 4 și 8 septembrie, „Gala Tânărului Actor HOP”, unde cei mai cei dintre tinerii absolvenți de teatru își măsoară talentul. Academia Cațavencu va vorbi în zilele ce urmează cu câțiva dintre participanți pentru a lua pulsul evenimentului. Primul pe listă este Anghel Damian, un actor de 22 de ani care a reușit să treacă de preselecții la ambele secțiuni ale Galei.
Ai trecut de preselecții și la secțiunea „Individual” și la secțiunea „Grup”. Spune-ne sincer, te simți mândru?
Când participi la un concurs de tip „Gala Hop”, inițial îți dorești foarte tare să treci de preselecții. O dată trecut, nu prea mai ai timp de mândrie, orgoliu și vanitate pentru că te pregătești de concursul propriu-zis. Sper doar ca zilele petrecute la Gală să între în sertarul meu cu amintiri frumoase.
Poveste-ne, te rog, un pic despre rolurile și piesa cu care participi în concurs.
Pentru proba individuală, voi prezenta un colaj de monoloage scris de Lia Bugnar, împreună cu momentul „Tom Hanks – Forrest Gump”, iar la proba de grup, rolul Robert din spectacolul „Pisica verde” de Elise Wilk, în regia lui Cristi Juncu. Pot spune că sunt roluri deloc asemănătoare, momente foarte dragi mie, care se încadrează foarte bine în tema galei „Sunt actor – Sunt spectaculos”.
Cum e viața pentru un actor tânăr în România?
Asemănătoare cu a oricărui tânăr din România care încearcă să se afirme într-un domeniu ales, vocațional sau nu. Există șansă și neșansă, oportunități mai multe sau mai puține, însă eu cred foarte tare într-o vorbă care nu prea mă lasă să fiu pesimist când vorbesc despre asta: „ce e al tău, e pus deoparte”.
Care sunt șansele pe care crezi că ți le oferă Gala Tânărului Actor?
Cea mai certă și sigură șansă pe care mi-o oferă, este să văd cum mă voi descurca într-o situație artistică pe care nu am mai trăit-o până acum. Apoi, binenteles există șansa să întâlnești oameni care să însemne ceva în viața ta viitoare de artist.
Dintre personajele pe care le-ai întruchipat, care-i preferatul tău?
Sunt în etapa în care îmi e foarte greu să fac clasamente. Fiecare rol în parte devine o întâmplare care mă formează ca actor. Nu sunt deloc în punctul în care să mă uit în urmă și să fac topuri. Tot ce trăiesc acum, artistic vorbind, mă ajută să înțeleg mai bine despre ce e meseria asta.
Cu ce oameni de teatru din România ți-ar plăcea să lucrezi?
Hai să spunem doar că mi-ar plăcea tare mult să lucrez. Și să lucrez. Și să lucrez. Și să lucrez. Nu sunt în punctul în care să fac mofturi. Și sper că nici nu voi fi vreodată.
