Îmi plac oamenii de la bâlciul urban, din cadrul Balkanik Festival 2014. Sunt foarte prietenoși. În cea de-a doua zi a evenimentului, un tânăr m-a invitat să beau o sangria, pe banii mei. Un altul m-a invitat să trag cu arcul, cică fără bani, dar mi-a sugerat o donație. Dacă în loc de țintă ar fi fost vreo fotografie de-a unui politician, preferabil Ponta, poate aș fi dat zece lei, dar așa am spus pas. Oricum nu am o vedere prea bună. Nu vreau să-mi asum riscul de a mă transforma într-un Cupidon chior.
Astăzi am realizat, că prețurile mâncării de la festival, sunt foarte asemănătoare cu cele de la restaurantele de lux, atât că, la bâlciul din Grădina Uranus, poți umbla nestingherit în șlapi și nu trebuie să ai pe tine hainele de duminică. Porțiile sunt mici, însă preparatele sunt gustoase. Spre surprinderea mea, la standul turcilor, am întâlnit cârnați de porc. Parcă musulmanii se fereau de porc, pentru că e animal necurat…
După ce am părăsit zona “La Haleală”, mi-a atras atenția “Bordeiul fermecat”. Aici am găsit elixire, poțiuni și alte chestii pentru dragoste, noroc și bucurie. Nu erau gratis, căci iubirea și fericirea costă, știm deja asta. Spre deosebire de licorile din Evul Mediu, elixirele astea nu sunt de băut, ci de purtat pe post de pandantive. Ele sunt de fapt niște uleiuri făcute din flori și plante, pe care le poți picura pe încheietura mâinii, pentru a te relaxa.
Un alt lucru care mi-a atras atenția, a fost atelierul de pictură pe apă. Mi s-a părut că este o tehnică imprevizibilă de a picta. Într-o tavă cu apă, cu ajutorul scobitorilor, o domnișoară picura culori pentru marmorare. După ce a terminat, o altă domnișoară a pus o coală de hârtie peste chestiunea rezultată, apoi a scos-o imediat și a pus-o la uscat, lângă celelalte planșe, care alcătuiau o mică expoziție.
Între timp, pe scenă se dansa grecește, o doamnă cânta, iar eu nu înțelegeam nimic. Oamenii erau amorțiți, împrăștiați peste tot, numai lângă scenă nu, iar un amețit dansa desculț, prin țărână, pe ritmul existent în capul lui.
Mai departe, băieții de la Balkan Taksim, au venit cu ritmuri medievale, amestecate cu ceva electro, muzică pe care…nu știam să dansez, dar am ascultat-o cu plăcere.
Bulgarii de la KOTTARASHKY & THE RAIN DOGS au venit cu niște colaje audio, combinații electro și tot felul de chestiuni digitale, încât la un moment dat am avut impresia că spiritul balcanic s-a pierdut pe undeva…sau poate sunt eu de modă veche și îmi place muzica neprelucrată.
La plecare, am fost abordată de către un pui de rom, asistat de surioara lui:
- Sunteți cu mașina?
- Da, de ce?
- Păi…parcarea!
- Parcarea? Era aici când am venit!
- Doamnă, trebuie să plătiți parcarea!
- Ce, mă? Doamnă? Vezi că sunt domnișoară! Sunt nemăritată!
