Când era Boc premier am tot râs de el și nici măcar nu încerca să fie amuzant. Nu era galben și nu vorbea cu limba pe afară. Acum în cinematografe rulează o peliculă cu personaje scunde, care sunt de mii de ori mai amuzante și nici măcar nu se chinuie. Unde mai pui că salariile rămân la fel.
Despicable Me 2 este o continuare mult așteptată. Un an nu pare atât de mult, dar vorbim de o animație cu o fetiță care vorbește în drăgălașteleză, un erou care nu știe când e malefic și când un tată iubitor și o armată de minioni, adică ființe mici, galbene, mereu puse pe șotii și glume ce vorbesc cu un accent franco-italian. Singurul lucru ce strică umorul minionilor sunt glumele cu flatulențe, dar pare o nouă obsesie hollywoodiană. Producătorii și-au dat seama după primul film că minionii sunt crema, ei provoacă cele mai multe râsete și lumea cumpără produsele promoționale cu fețe galbene, așa că în filmul lansat de curând sunt și mai multe scene cu ei, povestea fiind de cele mai multe ori în plan secundat. Toată lumea vrea să vadă ce nebunie mai fac minionii.
Povestea e simplă, acum fiind vorba despre un antierou ce vrea să distrugă planeta cu o armată de minioni transformați în niște mici monștri mov. Între timp intervine și o domnișoară, spion, care se îndrăgostește de Gru. Și povestea se complică atunci când una dintre fetele lui Gru se îndrăgostește de fiul celui ce vrea să distrugă lumea.
Cu toate că lumea se aștepta la mai mult, Agnes, fetița de câțiva anișori cu ochii mari, obsedată de plușuri, a devenit un personaj aproape episodic. „Aww“-urile publicului au fost mult mai puține spre deosbire de primul film. Vestea bună e că în 2014 apare Minions, un film exclusiv despre creaturile mici și galbene. Dar până atunci lupta pentru animația anului e strânsă, la fel ca-n vremurile bune cu Finding Nemo, Shrek sau Wall-E. În curând o să aflăm ce merită premiat: Despicable Me 2, Monster University sau Turbo.
Publicat în AC, NR 28
