Închis în iatacul voievodal, Negru-Vodă făcea socoteli. La sfârșit, după ce trase linia de total, se făcu chiar mai negru decât fondul tenului ce-i adusese porecla. Se enervă atât de rău, încât ieși cu sabia în mână să taie primul cap întâlnit în cale. Spre norocul acelui cap, oricare ar fi fost el, nu se afla în raza de acțiune a mâniei domnitorului. După ce i se mai domoli furia, deschise ușile și porunci:
– Vreau să vorbesc cu Manole! Dacă nu vine până beau o vadră, unde-i stă mistria acolo-i va sta și capul lui de tâlhar!
Cu Negru-Vodă nu se glumea, așa că Manole apăru chiar înaintea ultimei cupe din porția stabilită.
– La dispoziția Măriei Tale, Manole & Meșterii – perfect pentru familia voievodală!
– Perfect pentru golitul pungii familiei mele, escrocule! V-am dat grămezi de bani și voi n-ați trecut de fundație, acușica se face anul! Unde sunt materialele?
– Măria Ta, n-ai auzit? Tot ce construim ziua se dărâmă noaptea, trebuie să fie un blestem la mijloc!
– Blestem pe dracu'! Auzisem eu că meșterii valahi îți iau banul și pe urmă te ține lucrarea tot anul! Faceți lucru de mântuială, mămăligarilor!
– Înălțate Domn, folclorul a și scos o baladă pe chestia asta, s-ar părea că numai dacă o zidesc eu pe Ana în pereți o să țină construcția. Păi spune și Măria Ta, cum să fac așa ceva? Nu mă bagi la ocnă?
– Te bag eu imediat, nu doar la ocnă! Vreau să-mi justifici fiecare galben, acum!
– Doamne, îți spun adevărul. O să te mânie poate și mai tare, dar nu pot să iau eu papara pentru alții. Supușii matale din popor sunt sabotorii!
– Explică-te iute, mă mănâncă tăișul sabiei!
– Nimic mai simplu: tot ce lucrez eu cu meșterii ziua ei vin și fură noaptea. Și nu încep barem de sus în jos, ci invers, că nu-i poartă capul la atâta inginerie! De-aia se duce dracului la pământ toată construcția!
– Dă-mi-i pe nume, că vreau să-i scurtez imediat de capuri! Sunt cei din tabăra de nomazi?
– Nu, Doamne, ăia doar fac curățenie după ce șterpelesc valahii. Țiganii iau cu sacul, dar supușii Tăi cu căruțele!
– Nu cred așa ceva, dovada, dovada! Adică valahii mei sunt hoți, uneltitorule?! Te-am bănuit de la început că ești venetic, după cum bei numai apă!
– Înaltule, cu respect zic: pe Tine te cheamă Thocomer și ăsta e nume valah cum sunt eu papă vizigot! Știi măcar în ce fel s-au formatără valahii p-acilea?
– E bine știut, toți de la Râm ne tragem! Mă rog…eu mai puțin, dar valahii sunt daci altoiți cu romani. Chiar dacă unii cârcotași zic că sunt altoiți de romani, cu catapulta! Unde vrei să ajungi?
– Măria Ta, or fi fost ei altoiți cum zici, dar romanii n-au adus aici oameni cu Academie și oratori în piețe. Dacia era loc de surghiun și pedeapsă pentru latini, nu l-ai citit pe Ovidius?
– Tot nu pricep unde bați. Îți mai dau timp de o cupă și te altoiesc eu pe urmă până dai înapoi toți banii!
– Pe scurt, romanii au populat Dacia cu plebea de care se căzneau ei să scape, hoți, tâlhari, violatori. Ce voiai să iasă din altoiul ăsta? Te miri că-mi fură noaptea materialele?
– Manole, cred că încep să mă luminez oleacă. Am văzut eu că, de o vreme încoace, au apărut cam multe acoperișuri noi. Ăștia nu strâng bani nici de ceaune noi la cât stau în cârciumi, folosesc unul la cinci generații!
– Hai că ai început să vii de la casa matale! N-am vrut să-ți spun până acuma, te cunosc iute la mânie. Da' nu vreau să-mi rostogolești mie căpățâna degeaba. Și să știi că ne mai trebuie vreo două mii de galbeni, c-am ajuns să nu mai aibă poporenii nimic de furat!
– Manole, fii atent cum facem. De mâine pun paznici de-ai mei la șantier. E bine?
– Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Păi paznicii sunt primii care fură-n Valahia, o să dea materialele pe-o damigeană de țuică!
– Cred că ai dreptate din nou, am observat și că mi se împuținează rezerva strategică din cramă. Nu mă durea capul cât să justifice atâta consum! Ascultă comanda la mine, m-am gândit mai bine: de la noapte păzesc eu personal lucrările. Ia de colea pungile cu bani, într-o lună vreau mănăstirea gata. Lucrați nonstop, plătesc dublu! Oficial, o lăsăm pe aia cu balada și ziditul Anei tale în perete, că sună frumos. Tema sacrificiului în operă, blablabla…Hai, dați-i bătaie!
– Măria Ta, am și eu o rugăminte. Nu se poate să respectăm, totuși, treaba cu ziditul? Nu pe Ana, c-ar fi păcat de-așa bucățică. O băgăm pe soacră-mea, băga-mi-aș eu nivela cu bulă în ea! Ce zici, intrăm în legendă?
