Reenactement-ul sau, mai pe românește, reconstituirea istorică, e o modă în afară. An de an, mii de oameni pasionați de istorie, uniforme militare sau mari bătălii pun în scenă în fața altor mii de privitori lupte precum cele de la Waterloo ori confruntări din Războiul Civil american. În România sunt unii oameni care încearcă și ei să se „joace“ de-a istoria dar, ca să-l parafrazez pe Caragiale, pasiunea-i mare, remunerația e mică, după buget.
Dorobanții de secol XXI
Cu toții ați auzit de dorobanți. Nu, nu de celebrul bulevard din centrul Bucureștiului unde pițioancele sorb languros dintr-un frappucino, că doar nu degeaba nu am folosit majusculă la începutul cuvântului. Mă refer la celebrele trupe românești care au luptat în Războiul de Independență sub comanda lui Carol I. Atunci aflați că, din 2004 încoace, există o asociație care poartă numele „6 Dorobanți“ și care își propune să comemoreze tradițiile Regimentului 6 „Mihai Viteazul“, una dintre trupele noastre de elită pe vremea când le făceam zile fripte turcilor. „Comandantul“ și „Generalul“ asociației-regiment, așa cum sunt alintați de subalternii și colegii săi, sunt doi cercetători în istorie: Adrian-Silvian Ionescu, directorul Institutului de Artă din cadrul Academiei Române și Horia Șerbănescu, cercetător la Muzeul Militar din București. Cine sunt ceilalți dorobanți de secol XXI? Din câte mi-a povestit domnul Șerbănescu, oamenii din asociație vin de peste tot, de la alți cercetători, la arhitecți, surprinzător de mulți ingineri sau chiar oameni din advertising. De ce renunță oamenii benevol la mulți bani și la timp pentru a se costuma în uniforme de pe vremea Războiului de Independență? Nu, n-ați ghicit, nu doar pentru a avea un motiv de a scăpa de neveste. „Unii oameni intră într-o galerie de fotbal, alții se apucă de băut ori merg la femei. Nouă ne place să reconstituim bătălii vechi“, mi-a mărturisit domnul Horia Șerbănescu
Dorobanții atacă cetatea Râșnov
Din 2009, cam de când începe să se crape de toamnă, mulți oameni pasionați de istorie vin în cetatea Râșnov (care arată din ce în ce mai bine, apropo!) la festivalul „În numele trandafirului“. Acolo i-am văzut și eu pentru prima dată pe cei din Asociația „6 Dorobanți“ în acțiune. Nu i-am prins însă în prima zi, când executau mișcări de luptă ca la Plevna ori Rahova, dar tot am văzut câteva marșuri vintage. Deși dezamăgiți că anul acesta banii au fost mai puțini și n-au reușit să aducă alte „batalioane“ din străinătate cu aceeași pasiune (în anii trecuți au venit pe acolo cehi, polonezi sau unguri) oamenii vorbeau în continuare cu pasiune despre ce au construit acolo în mare parte pe banii lor. Nu refuzau nicio poză cu un copil curios să pună mâna pe o pușcă veche, le povesteau curioșilor istoria steagului dorobanților pe care îl aveau lângă cort, ori despre cum s-au dus la o reconstituire la bătălia de la Waterloo. Pe lângă obiectele pe care și le cumpără din simbria proprie (am văzut un pistol britanic de secol XVIII de toată frumusețea, cu o mini-baionetă), dorobanții noștri mai acceptă și donații din străinătate. Astfel sau ales, de la prietenii din Gettysburg, cu un steag al Confederației din vremea Războiului Civil. După ce i-am sâcâit cu mai multe poze și cu o groază de întrebări, i-am lăsat pe dorobanți la popotă: în jur deja începea să miroasă a fasole cu cârnați.
