Într-o seară după cină, Ghițulică ăl becheri,
Un nepot ce se-nvățase la dohan și la muieri,
Mă luă pă după gușă și numai ce-l vezi că-ntreabă:
– Moșule, ia povestește-mi cum d-o cunoscuși pă babă?
Știi matale că tăt natu’, mai dăștept sau mai năhui,
Dă-l întrebi dă-nsurătoare, îți spune povestea lui.
Vreau să-ți știu și io trecutu’, că dă ieri, d-alaltăieri
O-nceput ca să-mi miroasă după sucne dă muieri.
– Cum d-o cunoscui pă babă?…Eram tineri amândoi
Ne jucam de-a v-ați ascunsa, ne jucam așa și noi,
Pitulați în miez dă noapte în șireghea a cu fân
Iar năcazu-o fost un puric ce i s-o băgat în sân.
Tinerel și iut dă mână, io pă gânduri n-am măi stat:
Am băgat mâna la puric șî-n trii zâle ne-am luat.
Asta-i toată tărăraia și de-atunci și pân-acu’
M-am tot întrăbat ca prostu: o-am prins puricu’ sau nu?
– Moșule, bătu-te-ar potca, ai fost tânăr și prost tare,
Că te-or păcălit un puric ș-un ciupag dă fată mare,
Numai bine că mi-ai spus, fi’ndcă ai cuvântul meu :
Cum prind fata, o dăzbrac și îi dau cu…deteteu!
