HomeCulturăToate drumurile duc la romi

Toate drumurile duc la romi

Vestea că romii vor avea, şi ei, în sfârşit, un muzeu numai al lor s-a răspândit ca pojarul în sânul comunităţilor de profil din întreaga ţară. De la căldărari la spoitori şi de la gabori cu pălărie la ursari, toţi romii au lăcrimat cu duioşie la gândul că, în sfârşit, vor avea, şi ei, unde să-şi ducă puradeii şi să le arate creaţiile artistice ale neamului lor. Deocamdată, nu ştim cum va arăta instituţia intitulată „Muzeu al Culturii Romilor”, dar le putem oferi iniţiatorilor proiectului câteva sugestii de organizare.

În holul muzeului, bunăoară, aş vedea o romă bătrână, stând turceşte pe cele zece fuste şi vânzând seminţe „de floare şi de bostan, băieţi”, cu un degetar. Dacă nu se găseşte romă bătrână, fiindcă majoritatea au plecat să ofere cetăţenilor occidentali introspecţii în viitor sau în portofel, în hol ar putea fi instalat un tonomat cu seminţe de floare şi de bostan, având, în loc de butonul de zahăr, un buton de sare. Aşa, să mai spună cineva că romii sunt o etnie conservatoare, care nu se adaptează la progres!

Trecând mai departe, vizitatorul ar putea pătrunde într-un living uriaş, unde se află o mârţoagă costelivă, privind la o plasmă uriaşă pe care se difuzează ultimele informaţii privitoare la scandalul cărnii de cal din Marea Britanie. În dreptul mârţoagei, să se pună o plăcuţă: „Vă rugăm, nu atingeţi exponatul! Este de decor, nu de haleală!” De aici s-ar putea trece în sala dedicată Literaturii rome, sală având pe frontispiciu înscrisul „Românii câţi sunt, de la Rom se trag”.

Faptul că domeniul literar este relativ neexplorat de etnie, aceasta fiind înclinată mai ales spre cultura orală, specifică folclorului strămoşesc, nu va constitui un impediment: în loc de cărţi, s-ar putea pune, în rafturi, cornete cu file din romane şi creaţii literare celebre, cu şi despre romi, ca de pildă „Răzvan şi Vidra”, „Voievodul ţiganilor” sau „Probleme globale ale omenirii”, de Ion Iliescu. Faimoasa epopee „Ţiganiada” se va afla aici la loc de cinste, dar cu titlul corect politic „Romaniada”, care e adevărat că i-ar putea deruta pe străini, făcându-i să-i confunde pe romi cu românii, dar confuzia e doar momentană, întrucât peste 30 de ani, când în România vor trăi vreo 10 milioane de romi, lucrurile vor intra în normalitate.

O sală ar trebui dedicată artelor frumoase. Aici să se găsească, de pildă, tablourile preferate ale romilor de pretutindeni – rembranzi, matizi, vangogi, tuluz-lotreci sau renoari – cel puţin până la prima descindere a poliţiei, când picturile vor fi ridicate şi duse înapoi, în galeriile de origine, iar „hartiştii” – amprentaţi, pentru a lăsa posterităţii o urmă a trecerii lor prin această lume. În secţiunea dedicată statuilor vor fi expuşi lei de ghips, pictaţi cu auriu, care împodobesc în mod normal palatele din Strehaia şi Iveşti-Galaţi, precum şi opere de artă postmoderniste, specifice noului val al culturii rome: capace de canal decupate cu flexul, cabluri de tren şi chiar vreo două şine de cale ferată perfect paralele, menite să arate poziţia etniei vizavi de cultură.

Neapărat trebuie să existe şi o sală pentru colecţii. Fiindcă, ştim cu toţii, multor romi le place să colecţioneze. Nu mă refer, cum greşit ar putea interpreta unii, la primul fiu rom al localităţii Tărtăşeşti, care momentan trăieşte un happening artistic la Jilava, ci în general, la micii colecţionari romi. Aici, turistul străin va putea admira colecţii de ceasuri, bijuterii, telefoane mobile şi portofele din toată lumea. S-ar putea organiza, pentru un feed-back mai bun cu vizitatorii, chiar şi tombole: de pildă, turistul care va recita „Luceafărul” în limba romanes să câştige unul dintre portofelele expuse. Că cine ştie, poate are noroc şi nimereşte chiar portofelul lui!

 

exclusiv online

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare