Se spune despre jazz că este muzica supremă. Posibil motiv: una dintre măsurile ritmice cele mai întâlnite în frazele muzicale jazzistice este 3/4, adică un beat care, ce să vezi, este asemenea pulsației inimilor noastre nebune. Și de-aici ritmurile derivate, care nu se înscriu în banalul 4/4, după care este trasă la indigo mai toată muzica pop a lumii și celelalte locuri comune ale existenței noastre rutinante. Să fi știut acest lucru cei care au înființat acum 15 ani Festivalul de Jazz de la Gărâna, dintr-o joacă, într-un simplu șopron din Poiana Lupului? Nu putem spune cu siguranță, dar sigur este că inimile lor veșnic îndrăgostite de ritmurile sincopate au făcut din această manifestație uber-culturală cam cel mai tare festival de jazz de jazz din estul Europei. Și asta deja de mulți ani.
Ediția de anul acesta anunță, ca de obicei, nume greucene: pentru iubitorii de bătrâni atoateștiutori se anunță John Scofield pe 12 iulie, pentru amatorii de jazz modern, dar imposibil de definit, vor urca pe scenă vineri, 13 iulie, fenomenalii Portico Quartet, urmați apoi de legendarul Nils Petter Molvaer, iar pentru cei care vor să vadă o zeitate în viață, capul de afiș Dave Holland – sâmbătă, 14 iulie, dar nu fără a încheia duminică cu Bugge Wesseltoft pentru cei cu fusion-ul electro jazz în suflet. Și, desigur, pentru toți ceilalți, cei care, din păcate, nu vor putea fi în munții Reșiței, puteți citi fenomenala trupă Academia Cațavencu, care va relata evenimentul pe larg de la fața locului și va produce interviuri cu vedetele campate în poiană.
Așadar, dragii noștri iubitori de manele, etno, folk, rock, pop, clasic, rap, hip-hop, punk, ska, muzică bisericească, poate că e momentul să luați aminte: unora le place jazzul mai mult ca orice altceva.
