Ieri, aşa mă cătră sară, or venit şî-n sat la noi
Neşce goşci dă mare vază că-s alejerilii-n toi.
Ş-uice-l pă primariu nostru, care dântr-atâţa hoţ’
Ni s-apucă şî-l prezântă p-ăl măi mare dântră toţ’:
– Draji săceni care ne-alejeţ', ne-am astrâns la şcoala mică
Să-l primim cum să cuvine pă dom’ senator Ciordică.
Dumnealui o să vorbească plin dă şfung şî dă plăşere
Dăspră cât dă bun şî harnic îi partidu’ la pucere.
Ş-am o mare rugămince, dac-aveţ’ şeva dă spus
Nu vorbiţ’ dân cur nişiunu’, răgicaţ’ o mână-n sus.
Mâna stângă răgicată, şciţ’ acu’ şî voi, şe fras,
Ca şî când v-ar cur’e-ntruna nişce sânje dă pân nas!
Ş-uice-aşa, pă sâsâice, că era ghinţos, cu strungă,
Dom’ Ciordică ne-abureşce şî le spune numa-n pungă.
Treşe-un şeas, trecură două, şine să-l măi păşiuiască
Pă guristu’ care-a naibii, nu măi da să să oprească?
Şine altu’ dăcât uica, becherosu’ dă moş Ciorbă
Care stând în cur pă trepce îi rătunsă scurt dân vorbă:
– Domnu’ ştab dî la Bucale, mă apucă, zău, oftica:
Dân dişcursu’ lu’ metale nu-nţăleg tăman nimica!
Când văzu primariu asta, ai fi zâs c-o căpiat,
Să propci în mâni dă masă şî să pusă pă zbierat:
– Fir-ai tu să fii, moş Ciorbă, doar eşci om cu păru’ sur,
Şe v-am spus io măi ’năince să nu măi vorbiţ’ dân cur?!
