Că Poşta Română li s-a lipit unor moguli de suflet ca marca de scrisoare nu-i un lucru necunoscut. De multă vreme ştiam că Vîntu, Voiculescu şi ceilalţi moguleni salivează mai ceva ca patrupedul lui Pavlov imediat ce în preajma lor se aud cuvinte precum „Regia Sării” sau „Poşta”. Atunci, mulţi români au zis că asta e o aiureală. După ce guvernul a aprobat ieri, fără dezbatere publică, noua strategie de privatizare a Poştei, aceiaşi români nu se mai întreabă decât cui o să-i aducă moca moşul de la palatul Victoria sediile şi terenurile fără număr ale acestei instituţii seculare, peste care statul român a avut mereu, până la guvernul Ponta, monopol total.
Ce va urma e lesne de bănuit: o privatizare cum se făcea pe vremuri, sub domnia Împăratului Năstase, adică „tu dai comisionul gras, eu îţi dau Poşta fără licitaţie, tu dai afară oameni şi înstrăinezi imobilele şi terenurile, eu mă fac că plâng pe umărul şomerilor”. Căci ruşine să-i fie elevului care nu-şi întrece profesorul, nu-i aşa, Dottore? Cunoscând apetenţa Varanului pentru terenurile însorite, spaţiile vaste şi clădirile călduroase iarna şi răcoroase vara, aş putea paria că Poşta va merge la el, întrucât Golănaşul Vîntu este deja la răcoare, nu-i mai trebuie. Şi, cum Varanul are pe plantaţie nişte sclavi polivalenţi, nu m-ar mira ca aceştia să ia locul angajaţilor Poştei care vor fi aruncaţi pe drumuri şi băgaţi în post negru.
Aşa că să nu se mire nimeni dacă, mâine-poimâine, o să se pomenească la uşă cu vreun vuvuzel de-ai lui Felix. Parcă văd cum o să-şi facă intrarea Gâdea: „Bună ziua… Sunt Mihai Gâdea, poştaşul dvs. fidel. V-am adus pensia tăiată de criminalul Boc şi de tiranul Băsescu şi mărită acum, cu uluitorul procent de 4 la sutăăă, de extraordinarul guvern Ponta. De ce? Pentru că Victor Ponta se ţine de promisiuni. Şi pentru că dvs. meritaţi aceşti bani, această pensie! Da’ vă rog mult, nu-mi daţi şi mie şi măcar doi lei din ea, că am rate de plătit la Mogul şi aţi văzut ce frumos v-am vorbit?!”.
Ciutacu ar spune cam aşa: „Salut, bă! Ţi-am adus alocaţia de handicapat, imbecilu’ dracu’, apreciază! Că şi io stau într-un bloc pentru handicapaţi şi nu-mi vine nimeni cu salariul de la Voiculescu la uşă. Bine, cred că l-ar cocoşa atâta bănet… Da’, mă rog, asta-i altă chestie. Ia şi semnează aici, idiotule! Doamne, cât mai trebuie să îndure un geniu ca mine atâta umilinţă de la un mogul băşinos?”.
Dana Grecu ar suna ca disperata şi, când în sfârşit omul i-ar deschide, ar tăbărî asupra lui: „Mă mai laşi mult să stau ca proasta la uşă? Ce dreacu’ staţi prin case şi nu mai auziţi? Pariez că te uitai la B1, nenorocitule! Poftim, şi eu alerg ca proasta să vă aduc alocaţiile, părinţi iresponsabili ce sunteţi! Ia să-ţi dau eu şi-o tigaie! Ce, n-ai comandat nicio tigaie-minune? Păi asta nu face nicio minune, face doar cucuie şi e din partea mea, ‚r-aţi ai dreacu’ de băsişti nenorociţi!”.
În fine, pe cei care au ghinionul să locuiască în zona arondată lui Mircea Badea nu-i văd bine. Ăsta vine la uşă şi nu sună, ci-i trage direct două picioare, până o pune jos, pe urmă dă buzna în casă şi îi spune locatarului îngrozit: „Ce faci, prietene? Aşa m-aştepţi tu pe mine, cu maioul ăla de ciumpalac? În loc să fii la costum şi să stai drepţi lângă uşă, fiindcă ştiai că vin eeeu? Fii antenă aici, frăţioare: scrisoarea asta e de la Fisc! Semnează de primire, că dacă nu, îţi sparg faţa! Aşa, ce trebuie să faci tu acuma: să mergi la Fisc şi să dai cu 16% mai mult decât ai dat anu’ trecut! De ce? Uite de kiki, de miki, de trei lei ridichi. Pentru că aşa a vrut Ponta, băi, fraiere, v-a văzut mai cu ciungă-n păr şi a zis să vă mai frigă puţin la buzunar, că vă meritaţi soarta de viermi! Băi, şi fii atent aicea: să dea dreacu’ să nu-i plăteşti şi să nu-mi iau eeeu salariul la timp de la şefu’ Poştei, că să moară Bibi dacă nu vin şi-ţi rup capu’! O singură dată dacă mai vin, e suficient, poţi să-ţi comanzi coşciug pă net de pe acum, că poştaşul Badea nu bate niciodată de două ori, m-ai înţeles?”.
