După cum ne-au obișnuit, cei de la PSD trăiesc în lumea lor imaginară în care ți se face și greață de cât lapte și miere se revarsă prin grija lor nețărmurită față de copiii de la orașe și sate, plus mămicuțele lor. În mesajul transmis la început de an școlar, social-democrații s-au lăudat cu investițiile făcute de Guvernul Ponta în ultimul an în sistemul educațional românesc și au subliniat câte microbuze școlare au fost trimise către localitățile clujene pentru elevi. Prim Mitomanul Plagiator a împrumutat în patru ani de când ne minte de la teleguvernare 19 miliarde de euro. Se laudă că-i duduie economia (poate economiile famigliei), că are încasări la buget din toate pozițiile pe care le suportă contribuabilii din partea inspectorilor ANAF și, cu toate acestea, singura investiție palpabilă din învățământ sunt cele 3400 de școli fără autorizație de funcționare și sanitară.
* Pe scurt, de patru ani de când PSD (cu ajutorul neprecupețit al PNL) s-a prăbușit peste România, n-a făcut autostrăzi, linii ferate de mare viteză, sisteme de irigații șamd, dar a compensat nefăcând nici măcar wc-uri în școli. În schimb, a dat microbuze. Să-și facă elevii nevoile la roata lor, dacă-i taie.
* L-am auzit pe Dottore zicând că învățământul românesc “trăiește” după Legea lui Funeriu din 2011. În vocabularul limbii române nu mai există cuvânt cu conotații negative pe care să-l mai atașezi acestui neterminat și să riști să zici vreo noutate. Legea aia “a lui Funeriu” din 2011 a abramburit-o Androneasca și restul miniștrilor PSD cu CV contrafăcut și doctorate plagiate care s-au perindat la cârma Ministerului Educației din 2012 încoace, de s-a ales praful de ea. Și de Educația din România. Dar la ce altceva să te aștepți din partea unui prim ministru needucat? De 15-20 de ani se tot fac experimente nereușite, ori de câte ori ajung cei din PSD la putere, iar școala românească este pe ultimul loc din UE. Indivizii aceștia poate se responsabilizează și ne zic cum au ajuns să submineze chiar viitorul României? Căci lipsa unei educații și formări profesionale de calitate conduc la o piață a muncii neatractivă și, implicit, la o economie necompetitivă care nu poate genera un nivel de trai decent. Nu toată România vrea să se facă politician. Unii mai vor să și muncească cinstit.
* Să lămurim ceva, acum că tot s-a dus Corneliu Vadim Tudor să-și ia rudotelul pe lumea cealaltă: nu există decât rău, nu gradații ale răului. După cum Binele este Bine și atât. Nu există nuanțe, nu există gradații. Dar cum diavolul se ascunde în detalii, iar marea sa victorie asupra Omului a fost momentul în care a demonstrat că nu există, așa am fost prăjiți și noi (alegătorii) când am acceptat să ni se livreze ticăloasa teorie a “răului mai mic”. Teoria lui “ai noștri”, cărora le-am suportat toate mizeriile convinși fiind că sunt mai buni decât “ai lor”. Prea repede am uitat că inventatorul acestei teorii este Ion Iliescu care i-a mobilizat pe aproape toți cei care și-au lăsat dinții în bâtele minerilor prin Piața Universității să-l voteze împotriva răului de Corneliu Vadim Tudor. Ce țeapă: Ion Iliescu a fost răul cel mic! Asta după ce el a exprimat răul pe tot parcursul carierei sale politice, de la studenții băgați în pușcărie în tragicii ani 50 (pe când el avea “plăcerea de a studia la Moscova”), trecând prin morții de după 22 decembrie 1989 și ajungând la cei de la mineriade. “Răul cel mai mic, soluția imorală, compromisul necesar”, toate acestea sunt compromisuri acceptate în numele însănătoșirii României. Dar cum să însănătoșești ceva prin compromis și minciună – sunt acestea “medicamente” care în doze mici, așa ca și otrăvurile, ar putea să însănătoșească națiunea, sau au folosit doar pentru a o îmbolnăvi mai tare, doar pentru ca o altă camarilă politică să ia locul celeilalte? Căci de 25 de ani aștept însănătoșirea României și simplul fapt că unii sau alții fac pârnaie deoarece ne-au nenorocit nu mi se pare semn de însănătoșire – ci, mai degrabă, înlocuirea unei generații de borfași cu alta. Așa că odată cu moartea lui Vadim Tudor se încheie un ciclu isteric (în nici un caz istoric). Are să-i ia locul alții.
