HomeActualitateRomânia, o ţară tristă, plină de omor

România, o ţară tristă, plină de omor

Deşi se află la graniţa cu gerul rusesc, România e o ţară exotică. Nicăieri n-ai să găseşti, ca la noi, atâţia lei convertiţi în euro încă din burta leoaicei, atâtea hiene şi şacali care se sfâşie pe ciolanul puterii, atâţia rinoceri obtuzi, atâtea pahiderme lăfăite în posturi călduţe, de unde nu le mai clinteşte nimeni, atâtea zebre mutate mai încolo după comiterea accidentului şi, mai ales, atâţia bivoli sălbatici care, împotmoliţi în mlaştinile tranziţiei, îşi acceptă cu stoicism soarta de victime, rumegând telenovele cu sultani.

Nu se făcea ca, pe un asemenea tărâm, mai luxuriant decât Zambezi şi Limpopo, să nu trăiască şi crocodili. Ceea ce face din România o ţară cu adevărat unică este că aici vieţuieşte singurul crocodil cu ochelari din lume. Spre deosebire de un alt animal autohton, şobolanul-cenuşiu de Caracal, care poate consuma un cadavru chiar şi în câteva sute de nopţi, ca să ajungă a-l devora până la ultimul oscior, crocodilul cu ochelari papă rapid şi, în timp ce molfăie din fălci, plânge cu şapte rânduri de lacrimi bietele victime. Nu e el de vină că se-ntâmplă aşa, ci natura, care, pur şi simplu, a uitat să-i monteze separat glandele lacrimale de alea salivare. Ce să-i faci, ăsta-i trendul: până şi natura a început să fabrice chinezării!

Mai deunăzi, crocodilul cu ochelari tocmai juca un meci de baschet – că nu doar la Cartoon Network animalele fac sport, ci şi în România – când undeva, prin nişte munţi, au murit nişte români. Vestea, ca orice veste rea, a circulat repede, doar că şacalii şi hienele din galeria crocodilului cu ochelari, văzând cu câtă graţie reptiliană sare acesta la coş, n-au vrut să-l tulbure. Abia la multe ore după tragedie, când crocodilul îşi dăduse deja jos tricoul Lacoste transpirat, se duşase şi se frezase, a fost şi el anunţat ce se întâmplase. Iar când a auzit de victime, crocodilul a început să plângă şi să molfăie, că doar de-aia-i crocodil, nu?

Ca să fie clar ce sânge rece, dar totuşi fierbinte, de patriot adevărat, posedă, crocodilul a anunţat zi de doliu naţional în memoria victimelor, considerând că „e o tragedie naţională, care poate însă consolida sentimentul de solidaritate”. După logica lui, crocodilicească, mă gândesc că ar mai fi nevoie, probabil, de vreo trei inundaţii masive, cinci accidente aviatice groaznice şi un cutremur de 8 grade şi să vezi atunci ce popor solidar am fi! Bravo, crocodilule, abia acum ne-am prins şi noi de ce nu suntem solidari: fiindcă n-avem destule tragedii!

Dar ceea ce mă miră, la aşa crocodil doxat, e de ce nu decretează doliu naţional zilnic. Păi nu pier în fiecare zi, pe şosele, români chiar şi aici, în România, o ţară plină de omor? Acum câteva săptămâni, crocodilul se bătea cu labele în piept că o să facă el ordine pe şosele, o să suspende carnete, o să confişte maşini, o să le-arate el bizonilor din trafic cine-i jupânu’! Aţi mai auzit ceva de asta? Absolut nimic – ceea ce mă face să cred că, între timp, bizonii i-au arătat lui cine-i jupânu’.

În loc să verse acum şapte rânduri de lacrimi, crocodilul mizericordios mai bine avea grijă să bage spaima în şoferi şi atunci nimeni n-ar mai fi depăşit maşini pe viaducte şi nici n-ar fi mers cu 90 km/h acolo unde limita e de 50!

Dar crocodilul a priceput acum că, dacă plânge patriotic, şi-şi declară regretul, întristarea şi durerea la televizor, sigur se vor găsi câteva milioane de bivoli sălbatici care-şi vor întrerupe rumegatul de telenovele şi vor spune: „Ah, ce crocodil bun şi patriot naţionale! Cum ştie el să ne spună că trebuie să fim uniţi în muget şi-n simţiri! Ăsta mai merită votat o dată!”.

Aşa că mâine o s-avem zi de doliu naţional, deşi, până la ora asta, nici măcar nu ştim numele victimelor. Vedeţi, or fi muntenegrenii suflete mari, or fi sărit ei s-ajute victimele, să le doneze sânge, dar actele de ce nu le-au recuperat, să ştie şi românii pentru cine ţin doliu? Că dac-ar fi fost accidentul la noi, până acum ar fi sărit miticii în râpă şi le-ar fi găsit tuturor portofelele. Evident, nu le-ar mai fi înapoiat din ele decât actele, banii i-ar fi păstrat ei. Păi ce să mai facă morţii cu nişte verzituri la loc cu verdeaţă?

Exclusiv online

 

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare