Astăzi, Curtea Constituțională ar fi trebuit să ia singura decizie impusă de date, fapte și cifre: invalidarea Referendumului. Pentru că datele, faptele și cifrele au fost cele dictate de USL și avizate de USL, cu convingerea că pasiența o să le iasă. Fiindcă nu le-a ieșit, acești tineri furioși, în frunte cu eternul june prim Ion Iliescu, au decis să adune cărțile și să le mai dea o dată. Poate acum le iese. Au fost ajutați, ce-i drept, și de teama a patru dintre judecătorii CCR, care s-au temut să nu primească și ei amenințări cu moartea, o bară de mașină neagră în pifometru sau niște poloniu în șpriț. Pentru că, se știe, cu mafioții nu te pui. E drept că Voiculescu nu-i ca Al Capone, să-și bage dușmanii în ciment, dar îi bagă, în schimb, în flegmele lui Badea, Ciutacu și Ciuvică, iar o asemenea moarte e și mai cumplită. Eu, unul, aș prefera cimentul.
Decizia amânării până în septembrie a deciziei Curții a fost facilitată și de lașitatea ministrului de Interne, Ioan Rus, care, în plină secetă, s-a făcut că plouă. Că nu mai știe ce-a zis de ăia 18 milioane de alegători, că sigur nu-s atâția, s-a mai gândit el între timp, că mai bine îi mai numără o dată, eventual îl pune pe Dan Șova să o facă, fiindcă ăsta ar fi în stare să spună și că la Holocaust au fost uciși zero evrei și, oricum, statul Israel e o creație băsistă. În orice țară civilizată o asemenea bulibășeală ar fi atras după sine demisia de onoare a ministrului de Interne. Dar cine zice că noi suntem o țară civilizată? Cine zice că mai există aici onoare, când doar de oroare avem parte? Și cum ați vrea să plece Rus, prietenul pușcăriașului Năstase? Păi dacă pleacă el, cine-i mai apără pe infractori de oamenii cinstiți?
Taman când useleii își frecau mâinile, întrebându-se ce corupt șantajabil va instala președintele de duminică Antonescu în fruntea DNA, ca să le scape pușcăriabilii, madam Kövesi le-a băgat artistic mortu-n casă, anunțând că a prelungit mandatul lui Morar în fruntea DNA cu șase luni. USL știe că, dacă-l schimbă cu forța pe Morar, riscă de la UE o mare rimă, ca să zicem așa. Ca atare, probabil că-l va lăsa în pace, dar va face presiuni asupra celor patru judecători „de-ai casei” de la CCR ca, pe 12 septembrie, să dea o nouă amânare a deciziei, până prin martie anul viitor. În timpul ăsta, avocații lui Voiculescu, Patriciu, Fenechiu și ceilalți vor face eforturi disperate să mai amâne sentințele, iar moneda națională își va continua drumul năvalnic spre pragul de 6 bucăți la un euro, determinându-i pe miticii plimbați cu autocarul la referendum să zbiere, cu patos: „Să trăiască useleul, c-a făcut pisică leul!”.
Dar nu la apocalipsa financiară sau la foametea care va bântui mațele miticilor îmi stă mie gândul acum, ci la domnul Crin Antonescu. Este absolut clar că președinția, cu toate obligațiile care decurg de aici, nu-i priește distinsului muzeograf. Să iei un om care n-a mai muncit de vreo zece ani și să-l bagi direct în producție, la semnat decrete, legi și hotărâri pe bandă rulantă mi se pare o decizie de-a dreptul criminală. Vi-l amintiți pe Crin cât era de palid duminică seara, ce ochi crăpați avea? Ei, imaginați-vă că suferința lui se va prelungi acum până cel puțin pe 12 septembrie. Este inuman, oameni buni! Opriți-vă cu amânările astea! Dacă nu vă pasă că aruncați țara în prăpastie, că se duce dracului leul, că pensiile și salariile o să rămână mici, vai de capul lor, gândiți-vă măcar la bietul Antonescu, că el, săracu’, n-are nicio vină. Domnu’ Voiculescu, aveți milă: nu ucideți un Crin care visează!
