HomeCulturăPosada - prima întâlnire România-Ungaria

Posada – prima întâlnire România-Ungaria

 

Era toamna lui 1330 și în Țara Valahiei lucrurile mergeau bine. Etnogeneza era încă în toi iar recolta bogată a viilor asigura condițiile necesare. Valahii erau oameni harnici, punând din greu osul la formarea viitorului popor român. Cu toate astea, Basarab se arăta, de la un timp, negru de supărare. Ocuparea Severinului răcise relațiile cu Ungaria suzerană, mergând pânã la amenințări fățișe din partea îngâmfatului Carol. Ca răspuns la pretențiile sale, Basarab își pusese ultrașii să le scandeze ceva despre mamele lor bozgoroaice colectorilor tributului datorat de el ca vasal.

Carol Robert de Anjou era un fel de Mourinho al acelor vremuri, plin de el și considerându-se minunea Domnului pe Pământ. Își spunea "Cel Perfect", convins că tactica sa pentru echipa ungară era inspirată de Sus. Obrăznicia lui Basarab îl scosese din minți, determinându-l să pregătească selecționata de aur pentru o confruntare pe terenul valah. Conform uzanței, voievodul îl chemase la sfat pe sfetnicul preferat, Demetrie Dracomir.

– Sã trăiești, Măria Ta! Dracomir tocmai se prezentase la ordin, roșu în obraji până la congestionare. Poruncește, oricare ți-e vrerea!

– Demetrică, lasă-n sceptrul meu formalismele. Știi că te țin ca sfătuitor de taină. Nu fac nimic până nu ești tu mulțumit, înțeleptule. Ce mi-ești așa purpuriu la față, iar te-ai scăpat la puterea-ursului?

– Doamne, am și eu o vârstă, nu mai merge etnogeneza fără suplimente, ca înainte. Te văz cam întunecat, despre ce-i vorba?

– Vorba-i că s-a supărat rău fudulul de Carol și vine cu echipa încoace, cică e vremea pentru prima partidă oficială. Cu tot cu galerie sunt cam 30.000, puși pe harță cu olahii, adică noi. Carele noi dacă strângem vreo 9.000, și asta când e vreme de post și o lasă dodeii mai moale cu cârciumile. Ia să te văd, cum o rezolvi p-asta?

– Măria Ta, ascultă la mine, că știu despre ce vorbesc! Mergem la egal, ca în cooperativă. Propune-le remiză și dă-le o șpagă convingătoare, îți zic eu că pun botul!

– Le-am oferit deja 7.000 de mărci, Severinul și pe unul dintre fii la Buda, ca garanție. A zis lăudărosul că Io îi sunt slugă și nu stă de vorbă cu secunzii. N-avem încotro: murim, luptăm, Valahia apărăm!

– Doamne, ăsta-i un tâmpit, domne! Eu luam bănetul și nu-mi mai trebuia niciun Severin! Sunăm adunarea, îl chem imediat pe logofătul Țurcă. Trebuie să pregătim cea mai bună echipă!

– Cu cine, Demetrică? Țurcă și dodeii lui?! Poate la zaruri să-i batem pe unguri, l-am văzut cu ochii mei pe ăsta dând șapte duble la rând! Lucrează cu Satana!

– Ascultă aici la mine, că știu ce vorbesc! Țurcă halește meserie și are noroc chior. Da-l strică atitudinea, domne, nu știu ce să mai cred! Și dacă ne-ntâlnim cu o echipă rătăcită de pecenegi fraieri el tot zice că-i bun și-un egal, normal!

– Exact cum tocmai zisei și Io, Basarab Voievod! Scoate-ne din belea și-ți dau cinci sate, cu tot cu valahi și valahe! Ce idei ai?

– Măria Ta, fii atent aicea, că știu eu ce spun. Numai călugărul Puisie ne scoate din încurcătură! E cam bătrân da' pe el îl aducem, bag mâna-n foc ca-n pieptarul nevesti-mii că iese bine!

– Puisie? Cine mai e și ăsta?! Cu călugări vrei să-i dovedim pe invadatori, avem shaolini și nu știu Io? De ce nu mi s-a adus spre înștiințare??

– Mărite Vodă, mata ai venit mai târziu, domne, ești cam cuman de neam și nu l-ai apucat pe Anghelache Puisie la tinerețe. Îți zic eu, execută niște minuni de nu-ți vine să crezi, numai din cruciulițe, icoane și descântece. Nu știu ce le face dodeilor, că nu prea se înțelege din ce le bolborosește da' aleargă ăia de zici că n-au mai fost de trei zile în cârciumă și la muieri!

– Și unde-i moș Puisie acum? Să vină de urgență în fața mea!

– Lasă, domne, mă ocup eu de toate, ca de obicei. S-a pustnicit, e cocoțat pe Caraiman și-o ține numai în post negru și rugăciune. Zice că nu se lasă din rugat și mătănii până nu crește o cruce acolo! Îți zic eu, la ce drăcii face cu icoanele nici nu-i mare minune! Încarc o căruță cu cruciulițe și plec după el, pe-ăsta nu-l convingi cu bani, ca pe Țurcă!

– Gata, m-ai convins pe mine întâi, Puisie să fie! Treci la treabă, Io îl chem pe vornicul Becaliș să adune dodeii din cârciumi. Vreau să le dăm bozgorilor o bătaie de pomină, să ne țină minte toată istoria! Pe ei, pe mama lor!

Mai departe, lucrurile se cunosc din faptele consemnate de cronicarii altora. Pe terenul impracticabil de la Posada, echipa valahă a administrat o usturătoare înfrângere selecționatei maghiare, rămasă la sfârșit doar în câțiva echipieri și liderul Carol. Gurile rele ale cronicarilor respectivi scriu că valahii au adoptat o tactică înșelătoare, prefăcându-se că partida ar fi fost una amicală și oferindu-se să-și conducă adversarii înapoi pe cel mai scurt drum posibil, adică trecătoarea Posadei. Odată ajunsă echipa Ungariei în defileu, ultrașii valahi au aruncat în teren cu obiecte contondente, tăietoare, împungătoare și arzătoare. Orice ripostă a fost imposibilă; imaginați-vă un fan stelist de azi prins în mijlocul galeriei rapidiste, strigând invitații orale către mamele giuleștene. Din mândra națională oaspete au rămas numai caii, plus proviziile de sub șei.

Dar pretinsele șiretlicuri valahe sunt numai exagerări ale cronicarilor străini ai întâlnirii. Fapt confirmat prin descoperirea unui răboj al grămăticului Ilias Dobrea, cel care a consemnat la fața locului pentru gazde. Partida a avut un ritm extrem de alert, chiar și în pauzele de odihnă, iar incantațiile cu cruciulița în mână ale lui Puisie au fãcut diferența. Pentru valahi a fost excelent ca să nu fie rău, până la următoarea intrare, de bunăvoie, a lui Basarab Jr sub suzeranitatea ungară. Așa-i când te lași, ca valahul, la mâna antrenorilor cumani veniți aici direct la boierie și domnie, profitând de atenția dodeilor numai pentru etnogeneză, cu vin roșu înainte!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare