Ce iese dacă unești un taraf cu o fanfară? Iese Mahala Rai Banda. L-am prins pe liderul trupei, Aurel Ioniță, la Balkanik Festival și am vorbit despre muzică, viață, istorie, oameni, noroc și dragoste.
Ați mai cântat în cadrul Balkanik Festival. Ce părere aveți despre conceptul evenimentului?
Mi se pare o idee foarte bună. Până acum, în România, conceptul ăsta de “balcani” însemna țigănie, manele, însemna cu totul și cu totul altceva. Ediția asta, a patra, mi se pare cea mai complexă. Are diversitate: DJ Shantel, Bucovina Club, DJ Kiril Djaikovski, Kottarashky, un lucru nou pe piața balcanică, Čači Vorba, Taraf de Haïdouks, noi. Omul de rând poate să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă cultura balcanică. Le mulțumesc celor de la Metropolis, că au avut încredere în noi și ne-au chemat pentru a doua oară. În seara asta și pe tot parcursul festivalului, s-a încercat implementarea fenomemului de world music în România . World music, după părerea mea, după câtă engleză știu eu, înseamnă muzica lumii, muzica din lume. În muzica asta poți să te regăsești de oriunde ai veni: că vii din China, că vii din Algeria, că vii din Turcia, că vii din Grecia, în muzica balcanică te regăsești!
Ați avut concerte în toate colțurile lumii. Care public joacă cel mai bine pe muzica voastră?
Vei râde, însă după mine, publicul german e numărul unu la ora asta. Foarte ciudat! Însă nemții se mișcă de la început până la sfârșit…
Pentru ignoranți…care e diferența între manele, muzica lăutărească și stilul vostru, Gypsy Pop Balkanic?
Și în Grecia, și în Bulgaria, și în Turcia, și în Macedonia există același fenomen, însă interpretat altfel. La noi nu poți să investești trei lei și să câștigi zece lei. Nu ai cum! Vii doar cu un singur clipboard, îl pui să facă toate cele, cu o voce în față și vrei să câștigi. Al doilea lucru este mesajul pe care îl transmite solistul sau artistul respectiv. Însă nu el este vinovat, părerea mea. Producătorul este vinovat, pentru că-i place să câștige bani din nimic. Dacă eu, Mahala Rai Banda, iau orice manea și o prelucrez puțin, nu mai sună a manea, ți-o garantez! Una e când pui o orchestră cu sunete naturale să-ți cânte, alta e când vii cu plastic!
Am observat că în manelele noi, spre deosebire de cele vechi, se pune accentul pe bani, dușmani și femei. Lăutarii nu au și ei dușmani sau nu le place să se dea mari?
Domnișoară dragă, ăsta e nivelul de educație și de cultură la ora asta, în România. De ce ne supărăm, când la TV, seară de seară, apar numai scandaluri, certuri, divorțuri? În România nu ești privit pentru ceea ce faci ca artist, ești privit cu ce te îmbraci, din ce mașină cobori, ce amantă ai, câți bani ai în conturi sau ce ai mai făcut cu o seară în urmă. Aberant!
De ce gipsy?
Gypsy este etnia noastră. Noi suntem țigani. Romanian Pop…nu am cum să spun chestia asta. Sunt român. Sunt cetățean român de etnie romă. Mulți se întreabă care este esența muzicii țigănești. Acum o să-mi pun în cap toate ONG-urile pentru romi. După părerea mea, cultura romilor este foarte puțin cunoscută. Acum se pun bazele unei limbi romani, cu dicționar și cu primele noțiuni. Mulți au spus că țiganii vin din India. Cine a scris povestea asta? Un gagiu, un majoritar. Țiganul nu știa să scrie! Ți-o garantez! Cine a făcut primele filme despre țigani? Nu un țigan. Ți-o garantez! Primele atestări ale noastre sunt de la 1400. Se spune că în spatele armatei otomane, erau niște tipi mai bruneți, care se ocupau de cai, de curățarea armelor și cu buna dispoziție. De unde au venit ei? Nu se știe.
Sunt doar câteva piese autentic țigănești: Gelem, Gelem, Roma Dae. Există un segment de muzică lăutărească, pe care îl cânta Fărâmiță Lambru, Romica Puceanu, Gabi Luncă, dar scuză-mă, sunt piese venite de la majoritari. Noi le-am preluat și le-am cântat cu mai mult patos, dar nu poți să spui că e muzică țigănească. Un prieten vechi spunea, că e muzică de inimă albastră. Nu, nu e. Țiganii nu au avut forță să-și implementeze cultura lor și au fost asimilați.
Trebuie neapărat să fii gypsy pentru a face parte din Mahala Rai Banda?
Nu neapărat. Al doilea solist al meu, din seara asta, chiar e majoritar, e gagiu!
Dar pentru a interpreta muzică lăutărească?
Pentru a fi lăutar trebuie să ai anumite calități, simțuri. Să ai simț ritmic, să ai un auz bun și talent. Știu mulți lăutari majoritari foarte buni.
Membrii trupei au între 24-65 de ani. Apar conflicte între generații când compuneți?
Mi-ai ridicat mingea la fileu. Cea mai mare problemă a mea e să mediez relațiile dintre ei. Suntem 12 persoane cu vârste diferite, cu studii diferite, culturi diferite și intenții diferite. Fiecare vede lumea în felul lui. Ușor, ușor, încerc să-l integrez pe fiul meu care are 16 ani, că na… e fiul meu. E talentat și sper ca într-o zi să ducă mai departe ce am început eu. E greu, dar numitorul nostru comun e muzica. Disciplina celor mai în vârstă, cu entuziasmul celor mai tineri, puse împreună, dau ceva bun. Și eu mă consider bătrân. Sunt al treilea ca vârstă din trupă. De mult ori mă cobor la nivelul celor de 24 de ani. Bine, cu o limită, nu exagerez, dar dacă nu fac chestia asta, nu am cum să-i țin pe oameni. Trebuie să fiu și tânăr, dar trebuie să fiu și puțin bătrân!
Până la urmă, tinerețea e doar o stare de spirit…
Corect! Nu contează vârsta. Contează ce simți și sufletul!
Aproape toți cei din Clejani, cât și cei din Zece Prăjini sunt lăutari. Ce ați avut voi în plus sau ceilalți în minus?
Când am apărut noi, am apărut cu ceva mai bine șlefuit. După `90 s-a mers pe liniile tradiționale. Nu poți cânta aceeași melodie, pe care o cânta bunicul, cu același beat. Ascult la radio “Vara nu dorm”, a lui Connect R, mă duc acasă, la soție și copii și le cânt “Foaie verde măghiran”. “E frumos, dar nu mai știi și alta?”. Nu pot să vând același lucru. Ori fac ceva diferit, ca să pot vinde, ori mă las. Am hotărât să fac o fuziune între fanfară și taraf. Am fost prima trupă care în afara instrumentelor de suflat, am venit și cu voce. Apoi am tot fost copiat. Am fost prima trupă care a acceptat să facă o colaborare cu un dj, DJ Shantel. Am fost prima trupă care a dat numele unui fenomen numit balkan beat. Suntem prima trupă care a scos la piață genul balkan reggae, acum trei ani. Trebuie să fii întotdeauna cu un pas înaintea celorlalți. Sunt mulți care încearcă să mă copieze, însă copia nu are valoare. Fiecare trebuie să vină cu amprenta lui.
De ce muzica voastră nu se aude la posturile de radio românești?
Vezi, mă pui să dau din casă. La radio, dacă nu ai o piesa gen…, gen… sau gen…, nu ești bun! Chiar dacă ai, te întreabă al cui ești, cine e în spatele tău? Dacă nu e x, y și z, n-ai acces. Ți-o spun din surse proprii. Peste tot există un cerc de oameni care dirijează și stabilesc ce și cum.
Cum cuceriți femeile, cu graiul sau cu muzica?
Nu sunt un cuceritor. E soția lângă mine, nu pot să spun că sunt un cuceritor. Pot să spun cum comunici mai bine. De cucerit nu mai e cazul și nici vârsta. Muzica e limbajul mondial. Nu-i nevoie să spui multe cuvinte. Ai cântat două-trei fragmente, iar atunci femeia te apreciază.
Încă din copilărie am o curiozitate. Lăutarii cântă la nunți, dar la nunțile lăutarilor, cine cântă?
Tot lăutarii. Îi angajăm pe alții, despre care știm că sunt mai buni decât noi sau pe care am vrea să- ascultăm.
Credeți în noroc sau în muncă?
Și în una și în alta. Degeaba muncești, daca nu ai noroc, degeaba ai noroc, dacă nu muncești. Una fără alta, nu se poate.
Dacă o să mă căsătoresc cândva, de ce ar trebui să vă chem să-mi cântați la nuntă?
Pentru exotism, pentru o pată de culoare, pentru un moft, pentru plăcerea de a trăi, pentru altceva!
Ați avut multe reușite până în prezent. Cu siguranță nu e punctul culminat. Ce urmează?
Urmează un al treilea disc, probabil un nou stil muzical și urmează muncă, inspirație, transpirație, nervi. Toate puse cap la cap, se cheamă succes și…noroc.
O întâmplare haioasă de la evenimente.
Aveam o cântare în Franța. Am plecat de la un concert la altul, nu am avut prea mult timp să stăm la hotel, să ne schimbăm. Doar am lăsat bagajele și ne-am dus către sala de concerte, care era la vreo opt sute și ceva de kilometri. Nu am avut timp nici de sonorizări. Ne-am pus să cântăm, iar cel mai în vârstă dintre noi s-a trezit că nu are instrumentul cu el, îl uitase la hotel. Trebuia să fac ceva, să-l scot și pe el în evidență, față de ceilalți membri și față de manager. L-am pus să danseze. A dansat de la început până la sfârșit. I-am zis: “Dacă nu dansezi, să te vadă managerul, nu am cum să te plătesc!”. În România e puțin mai emotiv, nu dansează, dar în Occident, da.
Mă învățați o vorba, două în limba romani?
Aves bahtali! Să fii norocoasă!
Mulțumesc, mulțumesc! Când faceți recrutări?
Depinde…Am nevoie pentru noul album de voci și dansatori. Orice e un plus, e binevenit!
