O culme a paradoxului face ca, într-o ţară aflată în prag de faliment, să nu avem, încă, o lege a falimentului personal. Fostul senator Iulian Urban s-a luptat pentru implementarea acestei prevederi cât a fost parlamentar şi continuă să o facă şi astăzi, dornic să-i ajute pe cei care s-au împrumutat la bancă şi acum plătesc comisioane până şi pe aerul pe care l-au respirat la ghişeu…
Reporter: Aţi făcut, în legislatura trecută, o propunere care a stârnit controverse: legea falimentului personal. Puteţi reaminti cititorilor în ce consta legea şi ce beneficii ar fi putut aduce?
Iulian Urban: Legea îi apără pe cei sufocați de datorii, dar care ar vrea să plătească, de riscul de ajunge în stradă cu tot cu familii, evacuați ca urmare a executărilor silite. Este o lege necesară în aceste vremuri în care, din cauza crizei și a crizaţilor votați, tot românul se zbate într-o mare de… probleme.
Rep.: Există şi-n alte ţări un asemenea act normativ?
I.U.: Există peste tot, în afară de România! Şi mă refer aici doar la Europa, pentru că, desigur, așa cum ne recomanda talentul, ocupăm ultimele locuri în acest clasament şi la alte campionate precum Africa sau Oceania! Vă dați seama că până şi tasmanienii au o lege a falimentului personal? Oricum, singurii care merită să fie „felicitați” pentru această lacună sunt cei 588 de parlamentari care visează posturi călduțe în bănci, după mandat, sau credite în condiții dulci, dar și Guvernul, plus poporul sau măcar cei 4,5 milioane de români cu datorii la bănci. Dintre milioanele astea de români, doar 1.800 au aderat la mișcarea noastră de pe Facebook „Susțin Legea Falimentului Personal” , demers în care sunt sprijinit de inimosul ziarist constănţean Marius Florian.
Rep.: Din câte ştiu, acum legea a rămas în suspensie. Sunt şanse să fie adoptată de actualul Parlament?
I.U.: Șanse există mereu, însă românilor le place să ocupe un loc sub soare atât timp cât pot sta la umbră! Adicătelea, dacă s-ar mobiliză și ar presa Parlamentul și Guvernul să voteze legea, ea, sigur, s-ar vota. La vecinii bulgari, până acum patru persoane cu datorii la bănci și-au dat foc în piața publică, sufocate de datorii și de abuzurile băncilor. Şi noi ne dăm foc, e drept, însă pe interior şi de preferat cu licori de la 40 de grade în sus! Astfel, nu amețim când ne uităm în sus la munții de semințe sparte zilnic în față blocului. Dar puterea este a poporului, iar parlamentarii sunt angajații noștri, nu-i aşa?
Rep.: Mulţi spun că legea asta e un fel de „haiducie financiară”. Chiar aţi vrut să faceţi pe Pintea Viteazul, să luaţi de la bogaţi ca să daţi la săraci?
I.U.: Pintea obișnuia să considere „luatul” un bonus, obiectivul principal fiind „pușcarea” îmbogățiților veroși. Din păcate sau din fericire, legea nu urmărește să-i dea pe bancheri jos din limuzină, ca să meargă cu metroul sau înghesuiți laolaltă cu creditații în tramvaiul 41, ci să readucă în echilibru relația bancă-împrumutat. Dacă ținem cont de faptul că Zapciul este banca și împrumutații sunt țăranii ăia supărați care îl fugăreau pe Zapciu, atunci, teoretic, avem 4,5 milioane de Pintea în România! Sunt însă niște Pintea moderni, care preferă să își verse amarul pe net și să se lase fierţi în oala sub presiune de la MasterbankChef!
Rep.: Sunt deci câteva milioane de români datori la bănci. Dacă oamenii ăştia se declară în faliment şi nu mai dau creditele înapoi, nu devin băncile falimentare? Unde-şi mai fac vacanţele de lux atâţia bancheri?
I.U.: Nu există riscul să se producă un asemenea dezastru, pentru că 80% dintre datornici sunt furați şi sufocaţi acum de dobânzi peste dobânzi, penalități, creșteri abuzive de rate. Adică ei plăteau corect și cinstit până ce s-au trezit că sunt furaţi și duși în situația în care nu au mai putut face față. A mai fost și criza, însă sub protecția unui judecător, pe baza unui plan financiar de rambursare a datoriilor, ei şi-ar putea redresa situația financiară. Legea Falimentului Personal nu este o portiță menită să permită jefuirea și sărăcirea neamului bancheresc, ci doar o măsură care să aducă cele două părți în echilibru și pe picior de egalitate. În plus, vedem că bancherilor a început să le placă tipul de vacanță extremă la Rahova! Gândiți-vă că 10.000 de români cu credite la bănci nu sunt egali cu un tun de 20 de milioane de euro dat de directorul ăla de bancă ce îndopa cu bani clanurile mafiote, așa că, stați liniștiți, despre bancheri, doar de bine!
Rep.: Legea prevede ca, dacă datornicul nu-şi mai poate plăti ratele, banca să nu-i mai poată lua casa, ci un judecător va superviza plata restanţelor. Păi de unde să plătească omul restanţele dacă n-are niciun venit?
I.U.: Nu, legea face ordine între plățile acestuia, îi ordonează cheltuielile, el nu mai poate să meargă la restaurant, nu mai ține mașină cu rată de 500 de euro pe lună. În plus, trebuie să aibă loc de muncă, altfel ajunge la executare silită. Legea este pentru cei care vor o șansă, vor să muncească și sunt ajutați, astfel, să plătească.
Rep.: Să presupunem că cei care şi-au făcut credit doar cu buletinul sunt declaraţi în faliment. Ce-o să facem cu ei, îi vindem pe eBay, tot cu buletinul?
I.U.: Din păcate, nu. Plus că nu știu câți mai cumpără români pe eBay; curios este că în țările arabe există legea Sharia și acolo datornicii fac închisoare, dar nu prea are nimeni datorii. Dacă nu ai absolut nimic, oricum, nici acum bancă nu are ce să îți ia!
Rep.: E corect să se achite din bani publici ratele lui nea Vasile de la ţară, care a vrut să-şi ia jacuzzi, deşi are veceul în curte?
I.U.: Păi nu se achită din bani publici, însă aici ar trebui să plătească angajații din bancă care au dat un asemenea credit. Dacă, una peste alta, nea Vasile est dintr-o comună care nu are canalizare și asfalt, dar unde primarul a făcut o piscină de 5 stele de toată frumusețea, cred că ajungem la concluzia că Miorița va dăinui încă cel puţin o mie de ani de aici înainte!
Rep.: Românul e din fire descurcăreţ. Nu credeţi că unii vor găsi chichiţele necesare ca să se dea într-un faliment perpetuu, doar-doar să nu-şi mai plătească ratele?
I.U.: Nu, fiindcă legea are niște termene! Dacă nu vrei să muncești, atunci ți se scot bunurile la vânzare și gata. Dacă ai loc de muncă, în funcție de venituri se calculează termenele de rambursare a datoriilor și câștigă toată lumea. Oricum, e mult mai bine decât să arunci în stradă un milion de familii care apoi devin asistate social şi trebuie întreținute de la buget.
Rep.: Credeţi că există un plan ocult de transformare a populaţiei lumii într-o masă amorfă de plătitori de rate?
I.U.: Nu știu, asta o fi o fază superioară a planului desfăşurat acum în România, care experimentează masa amorfă a celui care de 23 de ani se încăpățânează să-i voteze pe aceiași inși care îl fură, mint, jefuiesc. Așa ajungem la concluzia că nu este neapărat un plan, ci ni se oferă ceea ce dorim!
Rep.: Clanul Cămătarilor e la puşcărie. Clanul Bancarilor, care-i jefuieşte şi mai abitir pe români, când o s-ajungă?
I.U.: Când Clanul Împrumutaților va deveni mai conștient de ce se întâmplă, poate avem o șansă. Uitați-vă că primarul Oprescu a refuzat să acorde autorizație pentru marș și miting celor cu datorii la bancă și care doreau să protesteze împotriva parlamentarilor care refuză să adopte Legea Falimentului Personal. Câți români cu datorii la bănci ne ajută în acest demers? Câți români s-au arătat revoltați de acest refuz al primarului Oprescu? Le este greu să dea măcar un „Like” pe Facebook mișcării noastre? Ei, atunci rămân la părerea că ne merităm soarta!
Mai multe detalii:
Publicat în AC, NR. 24
