În vreme ce Puterea şi Opoziţia par să-şi fi dat, vorba unui vechi cântec patriotic, „mâna peste ţară“, tăcând strategic în privinţa raptului de la Roşia Montană, mai există, din fericire, politicieni care nu vor să tacă şi care nu doar că văd dezastrul din Apuseni, ci încearcă să le deschidă şi altora ochii în privinţa lui. Unul dintre ei este Theodor Paleologu, cu care am stat, recent, de vorbă, pe această temă de maximă actualitate.
Reporter: De ce are România mai mult nevoie în acest moment: de aur sau de aer?
Theodor Paleologu: Avem mare nevoie de aur şi tocmai de-aia nu vreau să ni-l ia alţii. Lăsând gluma la o parte, nu cred că e vorba de o alternativă atât de simplă. Dezvoltarea durabilă este atentă la mediu şi patrimoniu. Iar opoziţia faţă de proiectul RMGC nu este opoziţie faţă de aur şi faţă de tot ce simbolizează aurul. Este vorba de respingerea unui contract de tip colonial. România nu este Guineea sau Sierra Leone! Avem de-a face cu un proiect prădalnic, pus la cale cu complicitatea „burgheziei coloniale compradore“. Acest proiect nu poluează doar Munţii Apuseni, ci şi conştiinţa naţiunii.
Reporter: Sunteţi unul dintre puţinii politicieni care protestează contra exploatării de la Roşia Montană. Ceilalţi de ce nu vin, numără banii?
Unii poate că da, nu ştiu! Ar fi trebuit să fim 100 de parlamentari în Piaţa Universităţii, nu doar eu şi Remus Cernea. Eu am fost de la început la manifestaţii împreună cu mama şi cu prietena mea, dar alaltăieri am fost înjurat şi ameninţat de doi derbedei. Nu m-am lăsat impresionat, i-am înfruntat. Am stat pe loc. Nu cedez presiunilor de nici un fel. Şi chiar de-ar fi să mă aleg cu capul spart, eu tot spun până la capăt ce am de spus. Şi asta ar fi culmea: tocmai eu s-o iau pe cocoaşă de la cei a căror cauză o apăr de ani de zile! Am primit peste 100 de mesaje pe poşta electronică pentru salvarea Roşiei Montane şi am răspuns la toate, dând sfaturi pentru o mai bună organizare a campaniei civice împotriva proiectului RMGC.
Anul trecut, Victor Ponta se jura că o să pună lacăt pe Roşia Montană, acum deschide exploatarea. Ce credeţi: suferă de dublă personalitate sau n-are deloc personalitate?
Am vorbit deja în 2004 de complexitatea personalităţii lui Victor Ponta. Recitind articolul, reluat în volumul „De la Karl Marx la stenograme“, îmi dau seama că am pus diagnosticul corect. Eu zic aşa: din moment ce declaraţia lui că va vota împotriva proiectului ne ajută, haideţi să-l aplaudăm, să-l încurajăm. E un bun exemplu pentru restul majorităţii parlamentare. De ce să se facă ei de băcănie, în timp ce premierul îşi spală mâinile? Şi nu este Ponta cel mai indicat pentru a ne spune că proiectul e nociv şi că nu trebuie votat?
În chestiunea Roşia Montană, conducerea PDL tace mâlc, în vreme ce Theodor Paleologu iese în stradă, să protesteze. Nu vă e teamă că vă exilează Blaga-n Apuseni, pe principiul iliescian „Intelectualii în mină, ca s-avem lumină?“
Vasile Blaga n-a murit niciodată de dragul intelectualilor, dar nu pot să spun că asta mă împiedică să dorm. Şi nu tace toată conducerea chiar aşa de mâlc. Unii ne spun că au văzut poze din Noua Zeelandă şi că s-au convins cu mintea lor independentă că RMGC va aduce fericirea şi prosperitatea în România. În schimb, mă bucur că Radu Carp a făcut praf proiectul de lege cu argumente juridice.
Cum anticipaţi că va evolua „Mişcarea Roşia Montană“: va deveni una browniană sau se va coagula, atingând un punct critic, dincolo de care mămăliga românească poate exploda oricând?
Din păacate, nu cred că se va coagula într-un curent coerent. Sunt prea multe sensibilităţi ideologice incompatibile. Dar e foarte bine că această opoziţie se manifestă.
Am văzut în Piaţă tot felul de lozinci, de la „Moarte capitalismului“ la „Nu vă atingeţi de aurul dacilor!“. Credeţi că oamenii de acolo o s-ajungă să-şi pună pe cap cuşme de tarabostes şi să vâneze capitalişti?
Am vazut şi eu multe lozinci dezastruoase sub aspectul scopului urmărit. Asemenea slogane fac un rău imens cauzei noastre. Ele ajută televiziunile aservite să marginalizeze protestul. Rog majoritatea moderată a manifestanţilor să reacţioneze faţă de asemenea manifestări extremiste.
Daciana Sârbu şi Roşca Stănescu au ameninţat că se vor lega cu lanţuri, ca să împiedice exploatarea. Nu mai bine îi leagă alegătorii pe toţi parlamentarii cu lanţuri, ca să ştim o treabă?
Eu nu mă voi lega cu niciun lanţ. Nu îmi place bondage-ul! Eu voi vota şi voi convinge şi pe alţii să voteze ca mine. Mizez pe informaţie şi pe raţiune.
Cum credeţi că va fi votul din Parlament? Parlamentarii USL îl vor asculta pe premierul Ponta, votând „Da“ sau pe deputatul Ponta, votând „Nu“?
„That is the question“, vorba lui Hamlet! V-am spus de ce cred că ar trebui urmat deputatul Ponta: la Cameră votează deputaţi, nu premieri. În plus, el ştie cel mai bine de ce nu e bun proiectul şi de ce trebuie respins.
S-a pus problema organizării unui referendum. Credeţi că există vreo şansă ca proiectul RMGC să fie respins, la câţi morţi cu dinţi de aur o să scoată Dragnea la vot?
Da! Şi sunt optimist în această privinţă. La referendumul local din decembrie 2012 au votat doar 43%, iar pentru au votat doar 62% din aceşti 43%. Referendumul a fost organizat într-o zonă restrânsă şi vă daţi seama ce bani a băgat compania în campanie. Nu văd cum ar avea mai mult succes într-un referendum naţional.
Dacă aţi fi fost premier, ce soluţie alternativă aţi fi dat acestei spinoase probleme?
Eu nu mă văd premier, nici chiar dimineaţa când mă uit în oglindă, în timp ce mă rad. În schimb, ştiu că, la nivelul meu modest de ministru al Culturii, mi-aş fi dat, mai degrabă, demisia decât să semnez o aşa mizerie de lege!
Publicat în AC, NR. 36
