Nici nu s-au stins bine cântecele de sirenă dinspre PRU, emanate în pâlniile viteazului Ponta, că se şi auzi din nou toba cea mare a sirenei Codruţa către acelaşi destinatar, cu chemare la raport. La ora când ne băgăm noi în seamă pe subiect, Victoraş nu prea ştie, evident, despre ce-i vorba. Doar bănuieşte ceva legat de vizita lui Blair, atunci când prietenul lui Adrian Năstase a vizitat România ca să se pupe în poze cu cea mai reuşită lucrare a Maestrului Năstase, adică acelaşi Victor Ponta; contra unei sume modeste în tradiţionalul mediu pesedist (220.000 euro), scoasă din buzunarul prietenului Ghiţă, cel care n-avea arici nici când achita sticla lui Ponta de 1800 euroi din Dubai. Evident, ca un bun afacerist PSD, Ghiţă făcea doar o investiţie în succesul propriu, plătindu-şi viitorul loc din Parlament şi Comisia pentru SRI.
Până-şi va aminti Pontosul toate amănuntele, noi trebuie să constatăm cu înţelegere necazul acestui om de bine social-democrat: exact atunci când avea mai mare nevoie, vicisitudinile istorice şi alegerile i-au luat de la gură hrana lui de politician român cu succes la mese şi mase: vinovăţia lui Băsescu. După ce şi-a construit toată cariera pe ideea respectivă, azi nu poate spune că Dictatorul şi-a trimis buldogii-procurori să-l facă la dosar. Nu că n-ar mai fi sărăcii mintale să-l creadă, ci pentru că are un standard calitativ al minciunii peste care nu poate trece; Băsescu critică şi el constant procurorii de când nu mai e Preşedinte, bănuindu-i mai întâi de misoginism la adresa bruneţicilor poleite blond.
Să se apuce Viorelul acum să pretindă că Iohannis face jocurile DNA iarăşi ar fi un anus contra naturii şi normalităţii ei. Nici ciuvica de pe umărul gâdelui nu se încumetă la asta, pe Iohannis neputând nimeni să-l suspecteze că ar face, în general, ceva. Băsescu a fost o pâine albă pentru mulţi şi-i păcat că am reuşit să aducem la Cotroceni un personaj de film mut. Că am ajuns vremuri când şi Antena 3 a coborât sub ratingurile Realităţii lui Ghiţă – spaţiul ideatic românesc unde apocalipsele asteroidice n-o egalează pe aceea coordonată de Băsescu din Vila Dante.
Obiectiv (pe cât posibil) vorbind, 220.000 de euro reprezintă o sumă pentru care un politician român serios se dă jos din pat doar dacă-l taie şampania de 1800 băută la cină. Va plăti şi Ponta exact ca mentorul Năstase, pe mărunţişuri de toată jena, de-ţi şi vine să laşi dracului politichia pe mâna unora ca piticul subatomic Cioloş, gnomul-zburător ieftin şi pus pe economii la Bugetul neamului. Mai bine te înhami la o muncă cinstită, precum fiul de securist beneficiar al alocaţiei pentru copii de 35.000 euro, şi nu te mai sacrifici atâta ca să ajungi la concluzia lui Ţuţea cu poporul de idioţi. Nici nu-ţi mai ratezi singur beregata de la un cot după ce, ca Prim-Vânător, luai mistreţul alergător la marele fix fără să-ţi deranjezi fularul tău de Tony Blair din Tărtăşeşti.
De altfel, acţiunea cu aducere a lui Blair a fost tot o acţiune social-democrată, Biroul de Presă al fostului premier britanic afirmând că banii primiţi ca onorariu au fost donaţi în scopuri caritabile. Suntem siguri că şi mărunţişurile scăpate din buzunar de amicul indian al lui Blair recomandat lui Năstase ca viitor patron SIDEX au ajuns tot la oameni sărmani. Pentru că aşa procedează liderii socialişti peste tot în lume: iau cu dreapta de la exploatator, ca să dea cu stânga la popor. Pentru ei nu păstrează decât mulţumirea sufletească binemeritată şi mândria de a fi făcut ceva constructiv în viaţa lor politică. Nu ca şacalii de procurori, care scormonesc în hârtii şi dosare vechi, doar-doar or dezgropa un cadavru mai suculent.
Vorba românului autentic: tot răul spre bine. Cu încă un dosar la activ Ponta va fi primit festivist în PRU, unde penalii şi penibilii se strâng într-o Horă a Unirii cu tropăituri. Nici nu credem că va trebui să plătească locul acolo, la valoarea lui de brătian pesedist. Şi chiar dacă s-o ivi nevoia unei investiţii iniţiale, camaradul Ghiţă o va achita tot el, din banii noştri de proşti mândri că-s proşti cu Windows piratat şi Microsoft supraevaluat. Să trăiască Tony Bler, c-a avut mână şi fler!
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 12 (1208) – 12-25 septembrie 2016
