Centrul Vechi arată mult mai bine toamna. Nu știu dacă o să fiți toți de acord cu mine, dar terasele se strâng, se poate circula, tinerii nu mai arată ca niște paparude dezbrăcate, ci-n cel mai rău caz ca niște paparude îmbrăcate și localurile nu te mai resping prin muzică și hărmălaie, ci te atrag prin intimitatea de după geamuri.
Așa am ajuns la Coco Bongo, unde anul trecut pe vremea asta ne plângeam de prețuri și faptul că-i servirea lentă. Între timp s-au mai schimbat din lucruri și-am zis să-i mai acordăm o șansă, nu de alta, dar părea printre cele mai aerisite și luminoase localuri din centru.
Un prim punct forte e că de data asta te întreabă cineva repede ce vrei, cum vrei, cât vrei, indiferent câte mese mai sunt ocupate, există un chelner ce se agită între mese și verifică să fie farfuria goală, paharul plin. Am înțeles că-n branșa asta-i o regulă, a celor trei minute: până îți este adus meniul, până ești întrebat ce vrei și până îți este adusă băutura. Aproximativ nouă minute în care trebuie să se rezolve toate cele enumerate. Altfel nu e cușer. Și-a funcționat ca la carte.
Pastele cu fructe de mare (22 lei) au sosit la fel de repede, împreună cu puiul Dracula (25 lei). Toate foarte gustoase, în paste fiind chiar și fructe de mare. Se mai întâmplă să găsești restaurante unde îți este servit un crevete în mijlocul unor spaghetti și asta-i tot. Iar puiul era o combinație bună de dulce cu picant. Și dacă-ți plac garniturile recomand cartofii cu rozmarin pentru că au acel ceva „ca la țară“.
Iar la desert, de ești ciocoholic, Moelleux au Chocolat (14 lei), ori cum se spune-n popor „o felie mare de prăjitură cu ciocolată“.
În principal toate bune și frumoase: servire rapidă, mâncare bună și la prețuri acceptabile pentru buricul târgului, frumos, curat. Dar e cam ca nuca-n perete să ai mereu televizoarele deschise pe Digi Sport și Dolce Sport. Poate nu-ți pasă atât de mult ce a făcut Steaua aseară. Și nici nu pare genul de local prea fotbalistic.
