Statului îi place ingerința în viața cetățeanului. Din foame de bani și stupiditate parlamentară, Statul are pretenția de a reglementa toate fleacurile: de la cum vedem filmele, la ce oră ne culcăm, la ce meserie practicăm, la ce și cum vindem, la ce și unde fumăm.
Vorbim despre instincetele dictatoriale ale politicianului român – deh, educația: majoritatea au fost premianți cu coroniță la demagogie multilateral-dezvoltată, n-au devenit chiar democrați peste noapte. Politicianul român vrea: să oblige intreprinderile private să funcționeze după cum i se năzare, să restrângă aria libertății acestora șamd, alterând activitatea privată prin impuneri administrative. Parlamentarul român are nevoie de mercurial – nu înțelege că statul nu este stăpân peste cetățeni și organizații private.
Toate reglementările izvorăsc din ideologia Statului maximal caracteristică tuturor partidelor parlamentare româneşti. Că PSD este port-drapel e un fapt nu prea important, în fond toate partidele noastre încă se zbat să afle care dintre ele sunt urmașele de drept ale fostului PCR. Conform acestei ideologii, cetățeanul trebuie privit din start ca un potențial infractor. De aceea i se înmulţesc șansele să devină acel infractor.
S-au dus vremurile boeme în care pentru a fi infractor trebuia să furi, să violezi, să ucizi… mă rog, parcă erau vreo zece infracțiuni capitale. În statul birocratic-opresiv nomenclatorul de infracțiuni s-a înmulțit mai ceva ca vietățile Domnului. Avem și alte Porunci: să nu fumezi în loc neamenajat, să nu practici meserie fără a avea autorizaţia necesară, să nu uiţi să pui cip la animalul proprietate personală, să nu vinzi produse fără să ai certificat de calitate şi acte de provenienţă șamd. Din reglementare în reglementare, ajungem un neam de infractori – în fond statul s-a angajat că va produce un milion de locuri de muncă. Va angaja tăietori de chitanțe, privitori-strigători prin ghișee la cetățeanul infractor și plimbător comunitar de pulan și chipiu care să depisteze amenda. Aș sugera eu: și niște funcționari cu rulete care să măsoare distanțele legale la care anumite locuri special amenajate sau chișcuri sunt plasate de obiectivele care trebuiesc apărate: fie de fumătorii înrăiți, fie de atentatorii cu pufuleți la sănătatea școlarilor.
Acestea sunt măsuri care să usture buzunarul cetățeanului de rând. N-am văzut încă ceva benefic în interesul acestui buzunar. Și nici nu cred că voi apuca să văd vreodată. Că în logica Statului maximal, nici o activitate economică nu are voie să se desfășoare în afara controlului lui. Dacă, Doamne ferește, lăsat de capul lui, intreprinzătorul devine bogat și independent? Acesta este și motivul pentru care, orice agent economic, în loc să-și vadă de intreprinderea lui este ocupat la cheremul și dispoziția Statului cu tot felul de activități neproductive: să pregătească dosare cu tot felul de acte, să umble cu cerşitul pentru bani șamd. Iar cine nu este agreat de către Sistemul Birocratic Român are de înfruntat concurenţa neloială a celor care au știut să dea din urechi ca să reziste pe piață.
Important este ca Sistemul Birocratic Român să ruleze cât mai mulţi bani.
