"Survival of the fittest" zicea un nene al cărui nume nu mi-l amintesc. A zis-o Herbert Spencer după citirea renumitului Darwin, dar noi știm că-i de la ăl din urmă, credem și nu cercetăm. Acum cine a zis și ce a zis, contează mai puțin. Astea cu marcatul de teritoriu ideatic e o drăcie a nebăgaților în seamă. "Fittest" ăsta e un termen destul de abstract, dar în esență e oricum înțeles prostește. Omul moare, se face praf, pământ îl ronțăie creaturile inferioare cu creiere mai mici chiar și decât cel al lui Donald Trump. Da, asemenea creaturi chiar există.
Deci treaba cu supraviețuirea celui mai puternic ("fittest" nu înseamnă puternic, altfel urșii polari dominau lumea, dar fac mișto de preconcepțiile voastre pe care nu le puneți niciodată la îndoială) este o scorneală tristă. În afaceri se potrivește cât de cât, să zicem că și în sport. Beleaua e că în prostia noastră aplicăm aceeași concepție, dobândită aproape congenital, în zona de artă și literatură. Sigur, e natural să te uiți strâmb la Picasso când Rembrandt e așa frumos.
De parcă ar fi fost vreo competiție între ei sau aprecierea unuia exclude aprecierea celuilalt. Pe de altă parte e chiar iluminant Coelho când nu l-ai citit pe Dostoievski. Nu ne legăm de cât de bun e Tolstoi sau Hemingway fiindcă oricum nu i-am citit și umblă vorba că sunt buni, deci o ardem ca în "Hainele cele noi ale împăratului". M-ar distra să arăt cuiva "Pasărea măiastră" și să-l întreb ce părere are despre arta modernă. Nici pe Brâncuși nu-l pricepem, dar e d'ai noștri.
Acum ceva vreme am auzit despre un soi de scriitor care îi reproșa altuia că îi "fură publicul". Să judeci astfel, e musai să fii ușor tâmpit. Supraviețuirea celui mai în formă, nu are ce căuta la nivel social, ca să zic așa. Dacă ai luat 10 la BAC nu te face un supraviețuitor merituos și nici măcar faptul că ai terminat ceva studii.
Concursurile și examenele sunt făcute cu scop punctual, fiindcă nu se poate altfel. În artă și literatură, competitivitatea și principiile evoluționiste n-au ce căuta, aici nu-i vorba de cel mai "în formă", e vorba despre exprimare și perspectivă. Lucrurile astea ar trebui luate în seamă atât de creatori cât și de consumatori. Nu argumentez, e de la sine înțeles.
Mă gândeam azi că arta și literatura și-ar atinge mult mai bine scopul dacă n-ar purta cu ele numele autorului, astfel ar dispărea dimensiunea comercial-individuală și de asemenea ar elimina toți sărmanii dornici de afirmare a egoului de doi bani. Cultura nu constă în podiumuri, osanale și idoli, obișnuiam să cred că și lucrul ăsta e de la sine înțeles.
