A fost odată unul, Goebbels, care, când auzea de cultură, îi venea să scoată pistolul. Azi, asistaţii din Vaslui, şoşonarii din Constanţa, garoii din Dâmboviţa şi morţii din Teleorman ne-au blagoslovit cu altul, Ponta, care, când aude de cultură, nu scoate pistolul, scoate direct banul. Bine, nu banul lui, din buzunar, şi nici măcar pe-al lui Ghiţă sau Şova, ci banul nostru, al tuturor care încă mai muncesc ca proştii în ţara asta de şmecheri la stat. Cu banii noştri vrea Ponta să cumpere televiziuni la bucată. Şi de 15 milioane de euro, cred c-o să-şi ia câteva.
Oficial, banii vor daţi doar acelor posturi TV care “produc şi difuzează emisiuni cu specific de informare, educare şi cultural de interes public”. Păi ce poate fi mai de informare decât să aflăm de la RTV cum a provocat tiranul Băsescu încălzirea globală, fenomenul El Nino şi dispariţia focilor din Groenlanda? Ce poate fi mai de educare decât să învăţăm, de la Badea, cum se rupe capul la poliţiştii care te opresc că bagi gonetă pe şosea? Ce poate fi mai de interes public decât să vedem, la B1, că, la grădiniţă, Livia Stanciu venea fără batistuţă, iar Codruţa Kovesi nu păpa tot grişul la gustare?
La drept vorbind, pe lângă sumele cu care Adrian Năstase cumpăra tăcerea presei, prin 2000, 15 milioane de euro par un mizilic. Să nu uităm însă că atunci existau o târlă de ziare şi de televiziuni, iar acum au mai rămas cât să le numeri pe degete, deci banii se vor împărţi la mai puţine guri. Totuşi, cu 15 milioane de euro se puteau face multe alte lucruri. Se puteau tipări manuale de clasa I, pentru care niciodată nu sunt bani, şi mai rămâneau bani şi pentru bibliotecile şcolare în paragină. Se puteau acoperi tratamentele medicale a sute de copii suferinzi de boli grave, pentru care, de asemenea, Ministerul Sănătăţii nu are niciodată bani, ca să nu mai cerşească, săracii, mila publică pe internet. Se puteau trimite chiar la şcoală mii de puradei, să nu mai ajungă şi ei, ca părinţii lor, să absolve “şcoala vieţi” la ciordeală, prin Anglia şi Spania.
Eu înţeleg că mogulaşii de presă au ajuns în sapă de lemn şi nu mai au bani să-şi pună televiziunile pe picioare, dar de ce să dea statul bani unor agenţi privaţi? De ce nu-i dă astea 15 milioane lui nea Gogu Frizerul, că şi lui îi merge prost, deşi tunde bine? De ce nu i le dă unei tinere firme de IT, să facă aplicaţii pe care apoi să le cumpere toţi străinezii? De ce nu face din banii ăştia burse de studiu în străinătate, pentru elevii şi studenţii români supradotaţi? Înţeleg că unuia precum Ciutacu, de pildă, îi curge scuipat din gură, dar de ce nu-şi ia direct certificat şi pensie de handicapat (că locuinţă socială şi-a tras deja)? Trebuie să-i mai dau eu bani, din taxele mele, numai pentru că lucrează la televiziunea cu dizabilităţi a lui Ghiţă?
Dar fie! Viorele Dottorele, uite, accept ca din impozitele grele pe care mi le-ai pus în cârcă, o parte să meargă la Ciutacu, Badea sau Gâdea, ca să le plăteşti tu salariile de mii de coco. Însă îţi cer şi eu ceva, nu se poate altfel. Şi o s-o iau logic, ştiu că eşti greu de cap. Deci: în vremurile bune, tonomatele de presă erau plătite cu bani grei de moguli. Ce făceau ciutacii, ciuvicii şi gâzii de banii ăştia? Îi pupau în cur toată ziulica şi toată nopticica pe moguli. Ei bine, dacă tu mă pui pe mine, contribuabil, să le plătesc o parte din salariu, vreau, în schimb, să fiu pupat, la rândul meu, şi anume în fund, de mai sus pomeniţii. Aşa că te rog, Viorele, premierule-minune, să îmi faci un calcul precis, să văd câţi din banii mei de la CASS, CAS, accize, benzine, chenzine, se duc la ei, ca să ştiu de câte ori îi cer, pareczamplu, să mă pupe în fund lui Badea, cu buzele alea reci, sau lui Gâdea, cu buzele lui late. Fiindcă, spre deosebire de tine, eu sunt om cinstit, Viorele, şi nu vreau nici măcar o pupătură în plus de la limbricii tăi din presă, mai ales când ştiu că şi alte milioane de oameni cumsecade din ţara asta aşteaptă la coadă, să fie pupaţi în fund de ei.
