Distrugerea culturii românești a început din 1945, o dată cu ocuparea României de armata sovietică și instaurarea comunismului, și continuă până azi. Între 1945-1947 s-au alcătuit liste negre cu cărțile condamnate la dispariţie, prin ardere, topire sau trecerea lor în diverse „fonduri secrete“ (practic, un fel de închisori ale cărţilor). În total au fost interzise 8.438 de titluri (inclusiv cărțile lui Eminescu). Apoi au fost întemnițați cei mai înzestrați scriitori, filosofi, arhitecți, muzicieni, pictori, oameni de știință, profesori, preoți, partidul comunist dând dovadă în selectarea lor de un remarcabil simț al valorii. S-au dărâmat statui, biserici, clădiri de importanță istorică, s-a distrus civilizația țărănească (admirată de sociologi din întreaga lume), s-au interzis sau modificat grotesc obiceiuri românești pline de înțelepciune și farmec, s-a falsificat folclorul, s-au făcut opere literare și artistice la comandă, toate hilare, s-a abandonat limba română în favoarea limbii de lemn.
Lupta împotriva culturii române a continuat cu succes și după 1989. Au dispărut din țară mii de obiecte de artă de patrimoniu, s-au construit clădiri de o modernitate barbară și palate țigănești, s-a dat la maximum sonorul stupid-languroaselor manele, care se revarsă acum în valuri peste întreaga țară, s-au condamnat la sărăcie mari artiști români, s-a înlocuit limba de lemn comunistă cu o limbă de lemn a zilelor noastre (formată din trei sute de cuvinte românești și patru sute de cuvine americănești, toate folosite cu o surâzătoare ignorare a gramaticii).
În lupta împotriva culturii s-a remarcat în ultima vreme USL (Unitate Specială de Luptă). Această grupare politică a luat cu asalt înainte de toate limba română, reușind (prin Marian Vanghelie, Gigi Becali și alții) să o schilodească mai rău decât Ceaușescu. Apoi au atacat ideea de proprietate intelectuală, numind în Guvernul României plagiatori. Postul de prim-ministru l-a ocupat autorul celui mai evident (dar nerecunoscut) plagiat, Victor Ponta. Printre cei care conduc România în momentul de față se află, prin urmare: plagiatori, un prim-plagiator și un deplagiator (Liviu Pop). Un deplagiator ilustru (deși nu face parte din Guvern) este și Nicolae Manolescu, care a eliminat abuziv din revista „România literară“ articolul „Stilistica plagiatului“ de Rodica Zafiu și a scris el însuși un articol în care relativizează tendențios ideea de plagiat, amintind faptul că și „Istoria literaturii române“ a lui G. Călinescu este plină de… citate.
Uslașii (useliștii) au atacat apoi Institutul Cultural Român, care funcționa îngrijorător de bine, înlocuindu-l pe Horia-Roman Patapievici cu Andrei Marga. Constatând că după această lovitură instituția tot nu se prăbușește, l-au înlocuit și pe Andrei Marga, de data aceasta cu un personaj inexistent ca om de cultură, Lilian Zamfiroiu.
Misiunea ștergerii de pe fața pământului a TVR Cultural i-a revenit lui Claudiu Săftoiu. El va rămâne în istorie pentru fapta sa. De destructurarea postului Radio România Cultural se ocupă în prezent o echipă de șoc formată din Ovidiu Miculescu și Oltea Șerban-Pârâu. Aceștia au succesul asigurat, suferind de o surditate morală care îi ajută să facă abstracție de protestele intelectualilor.
Când vor arde și cărți în piețele publice, reprezentanții USL își vor putea considera misiunea încheiată.
Publicat în AC, NR. 29
