Nu are să vă vineți să credeți nici după ce veți da click & share ce descoperire epocală a eșuat în paginile Evenimentului Zilei.
Vorbim despre moaștele jurnalismului doar pentru deștepți. Acela va fi pe bani. Jurnalismul pentru proști va fi pe click-uri și share.
Pentru a scuza un gen de presă pe care lumea-l crede nou, dar e vechi de când sașii l-au încondeiat pe Vlad Țepeș de-a devenit mai cunoscut ca vampir decât ca mare luptător împotriva turcilor, scrie colegul Mălin Bot un material justificativ din care mi-a sărit în ochi următoarea abordare: "Pentru acest public, care îşi doreşte mai mult jurnalism şi mai puţin spectacol, am decis să încercăm proiectul Premium. S-a născut din nevoia de a încerca să oferim un produs diferit pentru cititorii din mediul electronic care constant, de ani de zile, ne-au cerut în mesajele lor un site mai curat, cu subiecte mai bune şi texte de calitate.Fiecare jurnalist EVZ are zilnic sarcina sa ofere un titlu ÎN PLUS pentru cititorii care aleg formula PREMIUM". Aflăm și ce înseamnă acest PREMIUM pe online: conținut plătit.
Adică cititorii proști vor rămâne cu rămășițele sirenei culeasă ca imagine din filmul “Pirații din Caraibe” și făcută material cu care să se atragă trafic, cu care Evenimentul Zilei să se laude celor care dau publicitate, iar cititorii deștepți vor rămâne cu banii luați. Iar departajarea dintre “deștepți” și “proști” o fac băieții de la Evenimentul Zilei, la modul jignitor, în funcție de cât de dispuși sunt cititorii să dea un ban să mănânce și condeiul lor de-o cerneală, ceva. Dai banul, ești deștept, nu, ești prost. Parcă-i aud pe toți cerșetorii pe care i-am refuzat la viața mea urându-mi printre dinți: “așa să-ți ajute Dumnezeu!” Și tot jignitor este pentru cel care dă reclamă: că aceasta va ajunge mai des la proștii care fac numai trafic. Eu să fiu plătitor de reclamă mi-aș cam lua reclama și-aș merge la proștii altora.
În (deja, din păcate) 26 de ani de jurnalism am învățat un lucru: casa de marcat nu este acasă. Din păcate am ajuns în halul în care am ajuns ca breaslă din cauza celor care și-au făcut obiceiul de-a se considera acasă numai unde “se marcă” banul. De la alde Sorin Roșca Stănescu avem șantajul și etajul, de la alde Ion Cristoiu găinile care nasc pui vii, exemplele proaste ale cum nu se face presă (de nici un fel). Iar cuvântul „quality” legat de un anume gen de presă este încă un subterfugiu, o scuză pentru nivelul scăzut la care s-a ajuns.
Am mai zis-o, mă repet: problemele presei scrise sunt multiple şi în nici un caz nu vin doar de la modul în care ajung banii (mai degrabă nu) la jurnaliști. Vin din lipsa unui statut ferm al relaţiilor simplului condeier cu propriul său patronat şi a lipsei de deontologie a multora dintre așa-zișii jurnaliști.
Cu ce este mai breaz un condeier care se vinde unui procuror, miliţian sau politician – pentru a se face purtătorul de cuvânt al acestuia în paginile ziarului, față de patronul de jurnal care, fie joacă la bursă sau investește în terenul de sub o viitoare autostradă, așa cum îi vinde un pot amicul său politicianul, fie își trimite jurnaliștii la subiect ca și reporteri, știind că aceștia se vor întoarce de acolo ca și agenți publictari? Când faci opinie publică cu politicieni expirați, cititori de promptere și dezaxați cu laptop, este normal să-ți pierzi credibilitatea. Deșănțarea mediatică din ultimii ani, complicitatea jurnaliștilor cu politicienii și cu oamenii de afaceri veroși au pus pe butuci credibilitatea mass-media. Și văd că numai pentru arginți și faimă (deșarte ambele), unii vor să se afunde mai abitir.
Vorba Apostolului, via Marin Preda: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Doar factura la întreținere. Și uite așa, câinele de pază al democrației a ajuns banner publicitar și purtătorul mesjului politic al cui “marcă” banul. Dar are pretenția să fie considerat echidistant. Asta deși pe colți îi scrie: “un zâmbet strălucitor și incisiv de la Varanu”. Sau: “acest lătrat/mârâit constant din gât este întreținut doar cu sponsorizări guvernamentale”; iar “datul prietenos din coadă, doar prin energie vie de la Petrom”…
Când cineva îți întreține lătratul, îți pilește colții sau îți sponsorizează datul din coadă și nu în interesul a “tot”, „numai” și „întreg” Adevărul, mai bine te duci acasă.
