HomeInterviuAlexandru Bobeș, taximetrist pe moca: „Nu vreau să donez...

Alexandru Bobeș, taximetrist pe moca: „Nu vreau să donez pentru ONG-uri și să nu știu ce se face cu banii“

Sunt câte unii, dom’le, care, atunci când se supără ca nu-i ajută nimeni, încearcă ei să facă un bine în societate. Nu se izolează și nu spun ca-s to›ți oamenii răi. ȘŒi dintr-o nevoie ș‚i-a dat seama ‚și Alexandru Bobe‚ că-i de bun augur să-ș‚i pună ma‚șina, timpul ‚și banii la bătaie pentru a plimba oamenii cu urgenț›e prin Bucureș‚ti. Un fel de taximetrie pe gratis, dar fără maimu›țe, aparat ș‚i muzică proastă. Mai multe detalii pe

 

Reporter: Ești taximetrist?

Alexandru Bobeș: Nu. Sunt IT-ist. Lumea nu înțelege că nu are legătură cu taximetria. Eu nu aștept clienții într-un loc anume, ci mă duc la ei. Nu o să stau la Gara de Nord sau la Aeroport pentru că nu pot pierde timpul. E o denumire generică. E un transport gratuit în regim de taxi. Și fac curse doar în București. Am fost nevoit să și refuz, din cauza distanței, ori a timpului. Și refuz orice asociere, mai ales când știu că se apropie alegerile. Nu am legătură cu nici un partid și nici nu o să am.

E românul serios sau ai parte și de farse?

Până acum am numărat undeva la 20 de comenzi, pentru care m-am și deplasat, toate false. Unii au chef de glume și nu înțeleg că tot ce fac e serios și consum timpul și banii degeaba. Uneori mă mai prind, că îi auzi pe fundal că râd, dar de 20 de ori am fost păcălit și m-am enervat. Am spus mereu: fără apeluri false. E vorba de mentalitate și unii profită. Sper să deschid ochii altor oameni, să fie mai altruiști. Alții abuzează. De exemplu, o tânără mi-a cerut ajutorul să ajungă la muncă într-o dimineață, și părea foarte convingătoare la telefon, că e disperată și nu are posibilități. Și avea haină de blană și inele de aur.

E clientelă fidelă?

Nu. Până acum am avut o singură persoană pe care am ajutat-o de două ori cu un drum la muncă. Doi pensionari care apoi nu au mai apelat de jenă. Bătrânii se simt și le e rușine să faci ceva pentru ei pe gratis. Dar nu am încă o clientelă fidelă. Oricum, vreau să fie ceva organizat. Cine mai face asta, să știe că putem să ne organizăm. Să discutăm între noi. Cu toate că mă aștept la orice fel de reacții. D-aia merg mult să nu fac ONG. Să fie simplu, o persoană fizică. Așa vreau să se dezvolte. Sper să îmi permit să plătesc niște oameni să facă asta. Dar e nevoie de multă organizare. Momentan trebuie să promovez proiectul, să arăt că se poate și sper să mă copieze și alții. Dar e greu să te faci afirmat acum. Dacă fac o prostie mâine într-un club află toată lumea despre mine. Dar cu „taximetria gratuită“ mai greu.

Crezi că o să poți face mereu asta?

Momentan sunt într-o situație mai delicată cu banii și îmi e puțin mai greu. E o perioadă mai dificilă. Dar m-am ținut tare să nu accept donații pentru a nu apărea și interpretări. Dacă încep să fac mare tam-tam cu donații cred că o să se sperie lumea. Am vrut să caut o asociere cu Antena 1, să îi ajut pe cei pe care-i prezintă ei în spoturile „Mereu aproape“. Dar nu mi-au răspuns la nici un apel, mail, SMS, nimic. Încep să cred că toate spoturile alea sunt făcute așa… să vadă lumea că fac și ei ceva umanitar. Eu mă ofeream să ajut cu transportul cazurile prezentate de ei. Să am o formă de clientelă fidelă. Nici un răspuns, nimeni. E de prost gust. În țară oricum se fac multe șmecherii, cine știe ce e și asta. D-asta nu vreau să mă asociez cu vreo formațiune politică. Să fie totul curat. Vreau să încerc totuși o colaborare cu o firmă de pază, ori Poliția, pentru un buton de panică. Mă gândesc și la riscuri, mai ales siguranța mea. Dacă primesc iar un telefon și e o farsă și pățesc ceva?

Cum îți alegi clientela?

Cazuri grave. De cele mai multe ori sunt bătrâni care nu au bani și trebuie să ajungă urgent la medic. Lucruri ce țin de sănătate. Nevăzători, persoane cu handicap locomotor. Dar am ajutat și un student ce s-a rătăcit prin București și nu știa nici măcar pe unde locuiește. Nu îi aleg în funcție de etnie, sex sau religie. Să fie convingător că e cu adevărat o necesitate. Că uneori mai am dubii și cred că omul își putea permite 30 de lei pentru un taxi, țeapa mea. Nu ajut bețivii. Dacă și-au permis să bea, e clar că au bani și de taxi.

Publicat în AC, NR. 28

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare