Unul dintre motivele pentru care mergem an de an la spectacolele Festivalului Național de Teatru este regizorul Andrei Șerban. Deși timpul său este extrem de limitat, am reușit să-l prindem la o scurtă discuție despre teatru, Roșia Montană și chiar Victor Ponta. Citiți mai departe ca să aflați ce rol ar putea să joace premierul nostru într-o piesă regizată de Andrei Șerban.
Reporter: Ce credeți că ar putea să schimbe spectacolul „Troienele“ în teatrul și societatea românească?
Andrei Șerban: Nu poți ști niciodată ce poate să schimbe un spectacol, pentru că, de fapt, el este mai mult o propunere de a trăi o experiență în teatru care poate afecta spectatorul la nivel individual. Relația dintre spectacol și spectator este complet individuală, nu este colectivă. Tot ce pot să spun e că acum 23 de ani, după Revoluție, „Troienele“ a atins foarte adânc în sufletul spectatorilor pentru că aveau nevoie de o cu totul altă viziune asupra teatrului și asupra lumii care, într-un fel, să corespundă cu acel moment extrem de crucial al schimbării de stare și de regim.
Ați declarat de curând că și în teatrul, dar și în cinematografia tânără de la noi, în ciuda laudelor universale, lucrurile evoluează pe orizontală. Credeți că și vârfuri de tipul lui Radu Afrim sau al lui Corneliu Porumboiu suferă de același viciu?
În orice observație generalizată pe care o fac există și excepții. Ați numit două persoane care sunt, cu siguranță, mari speranțe ale teatrului și ale filmului, de la care mă aștept să mă inspire și să mă surprindă. În general, însă, teatrul și filmul românesc (evident că filmul este mult mai apreciat și mai la modă în lume acum față de teatru, care este mult mai puțin cunoscut) merg pe orizontală în sensul că nu sunt interesate să atingă o altă posibilitate de viață, un alt fel de a relaționa unii cu alții și că filmele sau piesele acestea noi, deși mă ating, deși sunt sincere, adevărate, nu mă inspiră să mă deschid spre altceva, spre o altă zonă, o altă lume.
E mai greu pentru cineva care trăiește în România să vadă pe îndelete schimbările care se petrec în cadrul societății noastre multilateral semi-dezvoltate. Dumneavoastră puteți privi lucrurile mai cu detașare, locuind în altă țară. Simțiți vreo schimbare în bine de când vizitați România?
Da, simt o schimbare și în special la generația tânără. Simt că generația tânără începe să iasă din ce în ce mai mult din pasivitate. Lipsa de inițiativă este ceea ce omoară această țară. De-asemenea, simt că acești tineri au o curiozitate, o neliniște care este foarte bine venită. Acest lucru îmi dă curaj să cred că, pentru mine, este mult mai important să lucrez cu generația tânără decât să lucrez cu cei din generația mea deoarece în felul acesta mă provoc eu însumi să mă deschid spre ceva ce mi-e chiar și mie necunoscut încă.
Legat de scandalul vis-a-vis de proiectul minier de la Roșia Montană, vi se pare că este o tragedie sau o comedie prost regizată? Ce părere aveți despre mișcarea de stradă care a rezultat din această poveste.
A doua (râde). Cât despre proteste, mi-e imposibil să spun pentru că și eu citesc în ziarele de la New York despre aceste manifestații. Nefiind aici, neparticipând, nu am experiența necesară, deci nu pot să vorbesc în cunoștință de cauză. Îmi pare bine că ele au loc pentru că a avea o atitudine, o poziție pe această temă este obligatoriu. Este o responsabilitate, o obligație de a protesta în astfel de momente. Acum, ce finalitate vor avea aceste proteste, rămâne de văzut. Sper că vor avea rezultatul dorit și bun.
Mulți spun că Victor Ponta joacă teatru foarte des. Vi se pare un actor bun? În ce rol l-ați distribui?
Mi se pare un actor de suprafață și, dacă i-aș da un rol, l-aș distribui într-un Iago comic.
