România nu exportă doar mașini în Germania, ci și parlamentari în Bundestag. Sas născut în Sibiu, Bernd Fabritius a plecat din țară în 1985 dar și-a păstrat cetățenia română, astfel încât din septembrie el este primul transilvănean din Parlamentul german. Coleg de alianță cu Angela Merkel, ne-a promis că o să pună o vorbă bună pentru noi ca să intrăm și noi în sfârșit în Schengen. De ce ar fi mai bine ca românii să încerce să fie mai nemți și să facă lucrurile mai „țais“ puteți citi în interviul de mai jos.
Reporter: Cum sunt sașii și românii din Germania? Numai lângă München pot fi găsiți vreo 50.000. Fură fier vechi, cerșesc sau muncesc cinstit?
Bernd Fabritius: Ca în toată lumea, sunt și unii și alții. Marea majoritate muncește cinstit, alții se consideră șmecherași… În Germania există legi exigente, cu care se pot gestiona micile scăpări.
Care este viața sașilor care au emigrat în Germania? Ar fi mai dispuși să se întoarcă în România dacă statul le-ar retroceda casele sau terenurile?
Cei mai mulți desigur că da. Cum a spus Peter Maffay, mega-rock-starul săsesc originar din Brașov: „nu pentru toți să dea una, dar tot mai des!“ Chiar și părinții mei ar fi dispuși să petreacă o mare parte din bătrânețea lor în casa „noastră“ din Sibiu, unde am copilărit. Dar, din 1989 până azi, încă nu a fost posibilă o soluționare. Poate este mai ieftin să cumpărăm alta, decât să continuăm procesele tergiversate la București, dar într-o casă cumpărată acum eu nu m-am jucat ca copil. Este o diferență și pentru mine și pentru părinții mei.
Multe dintre bisericile fortificate din Transilvania, construite de sași, stau să cadă. Dacă tot le-ați construit, nu vreți să le și reparați? Noi am putea lua banii pe bilete…
Bisericile Fortificate săsești sunt monumente istorice naționale ale statului titular. Acesta este chemat să se preocupe de TOATE monumentele pe teritoriul pentru care își asumă răspunderea. Există proiecte naționale de reabilitare și de includere în circuite culturale și turistice. Acest drum trebuie continuat. Și noi, cei care le-am construit, facem ce putem. Există inițiative pornite și finalizate de ONG-uri săsești, care au făcut deja lucruri minunate, cum sunt cetățile din Biertan, din Hărman, din Prejmer.
De ce credeți că ne ocolesc unii investitorii germani? Nu cred că nu le place aerul.
Știu de ce, sunt membru în mai multe cluburi economice româno-germane: unii dintre investitorii germani și-au pierdut încerederea în administrația și în justiția din teritoriu. S-au lovit de administrație și de jurisdicție „imprevizibilă“, și dacă pornesc asemenea experiențe, greu le mai poți opri. Dar sunt și alte exemple de succes, care pot corecta această imagine, care câteodată este justificată, dar nu trebuie generalizată…
Cuvântul românesc pentru calitate este „țais“. Cu toate astea, noi nu prea punem preț pe „țais“, ci pe „merge și-așa“. Voi, sașii, cum faceți să fiți altfel? Religia, educația, societatea, familia?
Totul la un loc, și experiența că este mai bine să fie „țais“ acuma și pe termen lung, decât „merge și așa – acuma – și ce-i mâine nu mă mai privește“. Unul din punctele negative pe care le întalnesc mai des în mentalitatea din Romania este tendința de a reflecta pe termen scurt și de a neglija consistența pe termen mai lung. Sașii acceptă „profit redus“ la început dacă prin aceasta se pune baza pentru o prosperitate mai îndelungată. Adică exact cum trebuie să facă fiecare gospodar bun. Fac o comparație: unii fac focul cu o gramadă de paie pentru că se aprinde iute și arde frumos la prima vedere. Alții aprind două lemne de fag, mai degeră câteva minute, dar le este cald de-a lungul întregii nopți… Deseori efortul de face ceva „țais“ nu este mult mai mare decât de a face numai treaba slabă.
