HomeInterviuCristian Pârvulescu: „Drama României e că ne pleacă medicii,...

Cristian Pârvulescu: „Drama României e că ne pleacă medicii, nu preoţii!”

Dacă parlamentarii care s-au opintit vara asta să zămislească un nou act fundamental se laudă c-ar fi „părinţii Constituţiei”, atunci cu siguranţă că liderul Forumului Constituţional, Cristian Pârvulescu, este cel care a „moşit” venirea ei pe lume. Ce crede Domnia Sa despre lipsurile şi plusurile Constituţiei pe stil nou aflaţi în rândurile următoare.

 

Reporter: Este că aveam de toate şi doar o nouă Constituţie ne mai lipsea?

Cristian Pârvulescu: Constituţia n-ar trebui să ne lipsească niciodată! Spre exemplu, constituţia organismului nostru e absolut necesară. Iar, dacă la nivelul organismului e necesară, atunci la nivelul ţării cum de n-ar fi? În plus, constituţia noastră se adaptează odată cu vârsta, deci şi Constituţia ţării trebuie adaptată, potrivit vremurilor! Acum, serios vorbind, chiar era nevoie de adaptări, mai ales în partea de drepturi şi libertăţi. În încercarea de a defini un drum României, Constituţia e doar un jalon, dar nu schimbă mare lucru, fiindcă, dacă nu există o clasă politică competentă, o legislaţie care să pună Constituţia în mişcare, aceste transformări vor avea o valoare limitată!

Sunteţi coordonatorul Forumului Constituţional. Pe ce criterii au fost aleşi membrii săi?

Eu am fost propus pentru că am mai organizat Forumul Constituţional o dată. Iar cu echipa care m-a sprijinit – printre membr5i ei se numără excelenţi specialişti, precum Todor Arpad sau Claudiu Crăciun – am colaborat şi la alte proiecte, la Pro-Democraţia şi la SNSPA. Pe lângă echipa din Bucureşti, au existat însă şi numeroase echipe locale, la nivel universitar sau de ONG, care au venit cu propuneri. Unele amendamentele propuse au fost acceptate de Comisia de revizuire, lucru cu atât mai îmbucurător cu cât majoritatea acestor amendamente vizau capitolul de drepturi şi libertăţi.

Aţi declarat că Băsescu vrea să blocheze procesul de reformă constituţională, prin obsesia lui pentru parlamentul unicameral. De ce vreţi să-i stricaţi omului plăcerea, adică alţii să aibă referendum şi el nu?

În momentul de faţă, singurul care poate să propună organizarea unui referendum, potrivit Constituţiei din 1990, este preşedintele. Iar prin această metodă preşedintele putea controla Parlamentul! Asistăm aici la o confruntare politică între două instituţii care luptă pentru proeminenţă în România: preşedintele şi parlamentul. Da, preşedintele poate să convoace un referendum, dar acest referendum este, din punctul meu de vedere, nu unul pentru monocameralism, ci unul care să creeze probleme adversarilor lui! Traian Băsescu urmăreşte să-şi construiască, astfel, o mică platformă de pe care să se relanseze, în vreme ce partidele majorităţii plus UDMR încearcă să-şi creeze condiţii pentru o activitate politică mai profitabilă pe viitor şi cu mai puţine conflicte.

Până la urmă cum va trece Constituţia? Cu minimum 50% dintre alegători sau cu minimum 30%?

În momentul de faţă nu ştim sigur, dar este probabil ca CCR să constate că limita de 30% nu este neconstituţională. Comisia de la Veneţia recomandă, în Codul de bune practici privind referendumul, scoaterea oricărui cvorum. Noi ne referim în general doar la referendumurile naţionale, dar au existat numeroase referendumuri locale pentru demiterea unor primari, care au eşuat din cauza pragului de 50%. Deşi cei care au votat pentru demitere au fost mai numeroşi decât cei care-l votaseră, nu s-a întrunit cvorumul cerut. Or, un primar care e în dezacord cu majoritatea concetăţenilor săi mai are legitimitate? Referendumul este un instrument foarte periculos, dar el poate contribui, în măsura în care societatea este matură, la democratizare.

Explicaţi-le românilor: de ce-i mai bun un parlament cu 588 de membri decât unul cu 300?

E foarte simplu: dacă 588 reprezintă naţiunea română, iar 300 reprezintă doar o fracţiune din ea, este de preferat să ai mai mulţi care-i reprezintă pe toţi, decât mai puţini care reprezintă doar o parte!

Am văzut că una dintre propunerile făcute de Forum a fost ca 10 mai să devină Zi Naţională. Nu mergeau micii cu bere pe 1 Decembrie?

Nu prea merg! Nu merg deloc, e prea frig atunci! În vreme ce pe 10 mai e tocmai bine să mănânci un mititel preparat de domnul Vanghelie! Propunerea a fost făcută de grupările monarhiste şi sprijinită de PNL, dar nu s-a bucurat de susţinere. Ideea era să avem două sărbători naţionale, dar n-a trecut! Adevărul e că ardelenii ţin foarte mult la 1 Decembrie, căci pentru ei 10 mai nu este o sărbătoare relevantă, să nu uităm că regele Carol I a domnit doar peste Regat, nu şi peste Ardeal! Oricum, cu siguranţă că mititeii şi berea au jucat un rol important în argumentare.

Comisia pentru revizuirea Constituţiei a votat scoaterea parlamentarilor de sub jurisdicţia Înaltei Curţi. Nu era mai bine să le voteze imunitate totală, şi pe viaţa asta, şi pe-aia veşnică?

Logica parlamentarilor e destul de simplă: ei sunt cetăţeni obişnuiţi, aşa se justifică, dar în felul ăsta au mai multe căi de atac şi procesul durează mai mult, iar apărarea poate fi mai bine structurată. Propunerea a plecat, probabil, şi de la experienţa cazului Năstase, care a fost judecat doar de Înalta Curte…

Dar şi de la cazul Voiculescu, nu?

Voiculescu, ca un om cinstit şi fără pată, în momentul în care a fost pus sub acuzaţie, s-a pus la dispoziţia Justiţiei. Cea mai bună dovadă că în România nu apără niciun parlamentar. Fiindcă dacă imunitatea era puternică, Voiculescu era parlamentar şi acum. Imunitatea te protejează doar în acţiuni politice, nu şi de procese! Ideea de a elimina imunitatea şi mandatul imperativ din Constituţie, pe care am văzut-o de multe ori vânturată, înseamnă a desfiinţa Parlamentul!

Majoritatea amendamentelor propuse de BOR au fost acceptate. Vor parlamentarii să se pună bine cu Dumnezeu sau doar cu popii din teritoriu?

Vor să se pună bine cu ierarhia bisericească! Pentru că, în imaginarul parlamentarilor, Biserica este în continuare pe locul întâi la capitolul încredere, deşi nu mai este, atunci e bine să nu existe reticenţe faţă de ea. E ca şi cum ceilalţi cetăţeni, care nu sunt ortodocşi, n-au niciun fel de merit! E ca şi cum turcii şi tătarii, care nu-s nici măcar creştini, n-ar trebui să fie cetăţeni români, la fel ca şi maghiarii, care ar trebui să se urce pe cai şi să plece în pustă… Or, aşa ceva nu se poate! Această variantă e chiar periculoasă, eu nu pot să înţeleg Parlamentul român! Biserica, pur şi simplu, forţează parlamentarii să ia anumite decizii împotriva voinţei lor. Parlamentarii care au făcut parte din Comisia de revizuire a Constituţiei au fost sub presiune, presiune pe care  mass-media a preluat-o. În România, cine nu e ortodox nu e cetăţean! Ştiţi ce e asta? E o întoarcere la legionarism! Pentru că aşa spunea Nae Ionescu, ideologul Legiunii, care credea că bunii români, greco-catolicii ca Iuliu Maniu, de pildă, pot fi cetăţeni, dar niciodată nu vor fi români autentici, fiindcă nu pot simţi ortodox. Şi există o discrepanţă: vorbim, pe de o parte, despre preotul de jos, pălmaşul Bisericii, care munceşte şi care nu mai trăieşte la fel de lejer ca în perioada comunistă, are salariu mic, e criză, trebuie să contribuie la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, iar, pe de alta, despre ierarhia bisericească în Hummeruri şi Mercedesuri!

Care credeţi că e cea mai acută problemă a României în momentul de faţă?

Faptul că priveşte spre trecut în loc să privească spre viitor. Pentru cine construim România? Pentru Ştefan cel Mare sau pentru viitorul nostru? Asta e o întrebare la care trebuie să reflectăm. Pentru că, dacă le spunem românilor „Plecaţi, oameni buni!”, în ţară n-o să mai rămână aproape nimeni. Şi drama României nu e că-i pleacă preoţii, ci că-i pleacă medicii! Nu prea există cerere de preoţi în Occident!

 Publicat în AC, NR. 26

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare