Mulţi spun că în PNL nu mai există bărbaţi adevăraţi, fiindcă nimeni din partid nu îndrăzneşte să sufle o vorbă în faţa lui Crin Antonescu – acest veritabil „Mein Furier” al domnului Voiculescu, convocat la Antene ori de câte ori Felix se simte ameninţat. Dar este o percepţie falsă: liberalii mai au încă printre ei (cât or mai avea…) firi „bărbate”, chit că unele, precum Diana Tuşa, poartă fustă…
Reporter: IRL vrea întoarcerea la votul pe liste. Nu-i, oare, mai bun sistemul actual, în care alegătorul pune ştampila pe un om şi îşi cunoaşte parlamentarul la faţă, ca să poată să-l tragă de urechi personal dacă face năzbâtii?
Diana Tușa: Din perspectiva a ceea ce a ajuns Parlamentul acum, e clar că votul pe liste e clar o soluţie. Poate însă ar trebui să corectăm sistemul şi să le îmbinăm. O soluţie mixtă ar fi poate mai echitabilă – un vot proporţional la Camera Deputaţilor şi unul uninominal la Senat. Un lucru e sigur: trebuie să fie mai puţini parlamentari!
Întrebaţi pe stradă şi o să vedeţi câţi cetăţeni îşi cunosc parlamentarul? Foarte puţini – poate nu-i interesează sau, dacă îi interesează pe ei, sigur nu şi pe senator sau deputat.
Să îl tragă de urechi o poate face, dar nu-i recomand, că s-ar putea lăsa cu vreo plângere – poate ar trebui să fie mai atent la vot pe cine trimite în Parlament.
Rep.: Vreţi mărirea timpului de lucru al Parlamentului la şedinţele de plen şi la comisii. N-o să-i enervaţi cu o asemenea propunere pe toţi tăietorii de frunze la câini şi pe frecătorii de mentă pe care i-a ales poporul?
D.T.: E cea mai bună soluţie. Pentru a scoate legi bune, e clar că trebuie să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra textelor. E o bătaie de joc ce se întâmplă acum în majoritatea comisiilor parlamentare. Se face orice, mai puţin dezbatere, şi îmi asum ce spun acum – multe dintre decizii care îi afectează fundamental pe oameni se iau în doi sau trei parlamentari şi ăia strânşi cu japca.
Sigur că o asemenea propunere nu mă va face foarte populară printre colegi. S-a văzut şi în anchetele jurnalistice că sunt parlamentari care votează numai şi numai în baza unui deget ridicat sau coborât al şefilor de grup parlamentar.
Sigur că vor fi dezbateri mai intense, poate şi cu metode de convingere nu prea ortodoxe, dar, în loc să fim văzuţi dormind sau zăcând în bănci, mai bine ne-ar vedea cetăţenii că ne certăm pentru un crez, un principiu, un articol sau, pur şi simplu, pentru o virgulă.
Rep.: Vorbiţi despre declanşarea unui referendum doar de către cetăţeni, fără interpuşi constituţionali, şi de luarea unei decizii dacă se întrunesc 500.000 de voturi. Dacă o asemenea decizie ar fi eliminarea unei minorităţi (să zicem a romilor) dintr-o anumită comunitate? N-are şi suveranitatea nişte limite?
D.T.: Aici trebuie să vă corectez puţin. Propunerea susţinută de mine din partea Iniţiativei România Liberală spune aşa: „Posibilitatea declanşării referendumului naţional de către un număr de cetăţeni, eu am propus 500.000. Dacă referendumul este sau nu validat de restul cetăţenilor, asta este o altă discuţie. Ideea e că acum când vorbim, deşi Constituţie prevede că cetăţenii pot convoca referendum, dreptul e doar pe hârtie.
Rep.: Dreapta (aia Liberală, nu Conservatoare), se fereşte de „protejarea valorilor tradiţionale” şi vrea ca statul să-şi vadă de treaba lui şi să lase cetăţenii în pace dacă nu le fac rău altora. De ce vrea însă IRL să definească, în Constituţie, că familia înseamnă căsătoria dintre un bărbat şi o femeie? Cui ar face rău doi homosexuali sau două lesbiene care şi-ar întemeia o familie?
D.T.: Problema e că nu le prea poţi despărţi. Depinde acum cum defineşti termenii. Pentru mine şi pentru colegii mei, termenul de „familie” înseamnă clar bărbat şi femeie. Observ că sunt de acord cu această definiţie aproape toţi românii.
Noi nu dorim să impunem nimănui o anumită conduită, fiecare e liber să facă ceea ce doreşte acasă la el, dar nu putem fi de acord cu afişarea ostentativă a unui anumit comportament.
Rep.: Va exista vreodată un politician de dreapta care să fie de acord cu legalizarea drogurilor ori a prostituţiei?
D.T.: Probabil că Da şi mai repede decât vă aşteptaţi. Nu se poate însă pune semnul egalităţii între cele două. Unii ar putea considera că legalizarea drogurilor ar fi o metodă mai eficientă pentru a ţine sub control consumul de stupefiante, în timp ce alţii ar considera că ar trebui lăsată la o parte falsa pudoare atunci când vorbim de prostituţie.
Rep.: Cât de populară este Mişcarea Populară în IRL?
D.T.: Atât de populară cât este şi Iniţiativa România Liberală în rândul liderilor PNL.
Rep.: Sigla PNL e o săgeată spre dreapta, dar partidul lui Crin Antonescu pare mai de stânga decât PSD. Cum de s-a ajuns aici?
D.T.: Probabil că miniştrii PSD au fost puţin mai la dreapta şi PNL s-a decis că e bine şi pe stânga dacă tot e cazul să fii la guvernare. Eu am tot spus şi susţin în continuare că miniştrii PSD aplică şi impun mai multe măsuri de dreapta decât o fac reprezentanţii PNL.
Sper totuşi că, odată şi odată, săgeata să îşi revină la poziţia iniţială.
Rep.: Cum merge coabitarea cu Crin Antonescu de la apariţia IRL?
D.T.: Nu merge şi nici nu i-a făcut cineva vreo ofertă: nici scrisă şi nici verbală.
Rep.: Crin Antonescu l-a băgat pe Gigi Becali în PNL, iar justiţia l-a băgat recent la pârnaie. Este aceasta cea mai neagră pată din istoria postdecembristă a PNL?
D.T.: Se vede treaba că Gigi a avut loc şi în partid, şi pe locul rezervat partidului în Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. Sper să fi fost cea mai neagră pată din istoria de după 1989 a PNL, dar cu actuala conducere nu bag mâna în foc. Sunt daţi afară cei ce refuză să se comporte ca nişte oi, dar sunt apreciaţi şi promovaţi traseiştii. Dacă nu se schimba numărul de membri ai BPN, există riscul real ca liberalii să nu se mai cunoască între ei.
Rep.: Ce ar fi mai bine pentru România: un preşedinte cuminte sau un domn străin?
D.T.: Un preşedinte cu multă minte care să se comporte ca un domn – să respecte Constituţia în litera şi în spiritul ei şi să acţioneze cu bună-credinţă în aplicarea ei.
