Dacă până acum aveați impresia că la filmele din seria “B.D.” ori la “Operațiunea Monstrul” se poate doar râde, vă înselați. Iată-l pe DJ K-lu (pe numele său de persoană fizică timișoreană Alin Constantin), omul care a reușit să bage replici celebre din comediile românești de pe sticlă în discotecă, vorbind despre “chestii, socoteli”.
Ești un DJ mai mult decât original, care a adus în cluburi și pe la festivaluri replici ale unor mari actori români precum Toma Caragiu, Dem Rădulescu sau Amza Pellea din comedii clasice românești. Cum ți-a venit ideea asta?
Ideea o aveam demult, dar am așteptat momentul în care puteam să-mi produc singur muzica și să o combin cu scene din filme românești. Îmi doream foarte mult să produc zambete și pe ringul de dans.
Cui se adresează muzica ta: bătrânilor nostalgici sau tinerilor hipsteri care habar n-au de “B.D. la munte și la mare” ori de “Operațiunea Monstrul”?
Când lucrez nu mă gandesc la un public țintă, o fac pentru că îmi place. Nu mă deranjează cine o ascultă, atâta timp cât munca mea este apreciată. M-aș bucura să o asculte și să o inteleaga cât mai multă lume.
A venit vreodată cineva la tine să-ți spună că, din cauza ta, a văzut un film românesc vechi și i-a plăcut?
Pff .. asta e marea mea satisfactie, foarte multi imi spun asta.
De unde vine numele de scenă? Ești doar foarte înalt, ori are legătură cu numele câinelui lui Pistruiatul?
E o poreclă din școala primară, pentru că eram înalt, iar eu am păstrat-o.
Asculți în secret și melodii de Cornel Fugaru sau pasiunea ta se rezumă doar la filmele din perioada aia?
Inițial am început cu filmele, pentru că unele dintre ele mi-au colorat copilaria, dar ulterior mi-am îndreptat atenția și asupra muzicii vechi românești pe care intenționez să o scot la lumină.
La ce reacție te aștepți atunci când pui muzică într-un club: să vezi oamenii cum încep să danseze ori să-i auzi cum se amuză pe seama replicilor pe care le folosești?
Am văzut de multe ori cum se manifestă oamenii pe muzica mea și un lucru e foarte clar, dansul și zâmbetul merg ca unse.
Cum e viața de DJ în România? Poți să ne povesteși vreun eveniment haios, când ți-ai uitat vreun vinil acasă ori s-a luat curentul?
Ca DJ vezi și auzi multe, mai ales că ajungi în diverse locuri unde oamenii sunt puși pe distracție. O situație haioasă… ar putea fi aceea când, în timpul prestației tale, oamenii sunt cu telefoanele în aer, iar tu ai impresia că vor să aibă o amintire cu tine, când de fapt folosesc o aplicație care să recunoască melodiile.
Trăiești în orașul palmierilor, Timișoara, care își dorește acum să devină capitală culturală. Are vreo șansă la așa ceva dacă, în loc de a da bani unor artiști ca tine, îi dă pe copaci ca să semene mai mult cu Los Angeles?
Șanse are cu siguranță, acum dacă edilii au idei năstrușnice, asta e cu totul altceva.
Publicat în AC, NR.26
