HomeInterviuNicuşor Dan: „Dacă aş fi Oprescu, aş înnebuni pe...

Nicuşor Dan: „Dacă aş fi Oprescu, aş înnebuni pe loc!”

O plimbare prin Bucureşti te face să crezi că se construieşte după voia inimii şi lărgimea buzunarului, fără a se respecta un proiect, o viziune pe termen lung. Totul pare o încropeală orientală, un „mai las eu, mai dă şi tu şi ne-nţelegem”. E adevărat, o să avem un PUG, dar credem că decalogul biblic va fi mai respectat decât acest plan. Despre statul mafiot, noul PUG, puţa lui Traian şi pistele de biciclete vorbim azi cu Nicuşor Dan.

 

Reporter: Salvează noul PUG Bucureştiul? Măcar de Popoviciu?

Nicușor Dan: Dacă facem un pas în spate şi analizăm întrebarea ta, constatăm că trăim într-un stat mafiot şi, mai rău, am interiorizat această stare de fapt. Într-o lume normală PUG-ul şi administraţia nu trebuie să ne salveze de nimeni, ci trebuie să conlucreze în a ne oferi o viaţă confortabilă. Revenind la concret, am avut de ales între rău şi foarte rău. A câştigat echipa Universităţii de Arhitectură, care i-a proiectat lui Popoviciu un turn de 30 de etaje în Parcul Tineretului, şi a pierdut echipa lui Gabrea, care i-a proiectat lui Popoviciu complexul Băneasa. Dacă Primăria era în slujba cetăţeanului şi nu a grupurilor de interese, ar fi organizat un mare concurs de urbanism pentru noul PUG. Aşa, a ales să lucreze cu „ai noştri”. Vor fi presiuni enorme pentru a ridica nivelul de înălţime în PUG pentru zone în care unii au cumpărat şi mi-e foarte teamă că Universitatea de Arhitectură nu se va opune.

 

Rep: Am avut şi înainte un PUG, dar se completa cu PUZ-uri după interes. Ce garanţii avem că ăsta nou n-o păţeşte la fel?

N.D.: Nu avem. Pe de o parte, parlamentul tocmai a aprobat legea care dă voie din nou Primăriei Generale să dea etaje în plus cui cere. Premierul reformist Ponta e viteaz când se luptă cu programa şcolară, nu e la fel de viteaz când se luptă cu mafia imobiliară a baronilor săi. Pe de altă parte, instituţiile de control, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Prefectul, nu funcţionează şi Primăriile de sector dau în mod ilegal etaje în plus.

 

Rep: Andrei Pandele este de părere că Bucureştiul are nevoie de un plan de dezvoltare pe cel puţin 30 de ani, similar cu cel al Parisului, şi nu de un PUG care să spună cum se amplasează ferestrele pentru lumină maximă. Tu ce crezi?

N.D.: Orice PUG are două componente. Una de reglementare, care dă toate condiţiile de construire, înălţime, densitate, funcţiune, inclusiv însorirea despre care vorbeşti, şi una proiectivă, care stabileşte direcţiile de dezvoltare. Bucureştiul a avut „strategia de dezvoltare între 2000-2025”, de care toţi primarii şi-au bătut joc, şi acum are strategia „Bucureşti 2035”, de care primarii îşi vor bate joc dacă nu are loc o schimbare reală de primar general.

 

Rep: Cathedral Plaza trebuie dărâmată. O avea Oprescu curajul s-o facă praf?

N.D.: E o ştire care a trecut neobservată. Proprietarii Cathedral Plaza au venit la începutul lui 2012 la Oprescu cu o cerere de intrare în legalitate a clădirii, iar Oprescu nu i-a trimis la plimbare. Dimpotrivă, le-a cerut să facă mai multe studii, iar studiul cel mai important l-a făcut Sorin Gabrea, mâna dreaptă a lui Oprescu, prin care recomanda intrarea în legalitate. Decizia Tribunalului Dâmboviţa le-a dat planurile peste cap. Sunt convins că va întârzia cât va putea, de aceea Oprescu trebuie dat din nou în judecată pentru a executa decizia irevocabilă de demolare.

 

Rep: Reamenajarea Pieţei Romane ne costă 18 milioane de euro. Câte pieţe crezi că ar face bulgarii de banii ăştia?

N.D.: Problema este că pasajul este contra spiritului european de dezvoltare a oraşelor. De 40 de ani, în Europa oraşele sunt create la scara omului, care e invitat să se plimbe şi să socializeze la el în oraş. Noi vrem să-i băgăm în pământ, ca să nu stingherească automobilul. Uitaţi-vă la bulevardul Magheru, mândria Bucureştiului interbelic, care ar trebui să fie plin de comerţul de lux, parcă este după bombardament. Nu e nicio diferenţă între bulevardul Magheru şi satul Ciolpani, pe marginea DN1. Vă invit să citiţi comentariile de bun-simţ ale cetăţenilor la proiectul pus în dezbatere publică pe site-ul Primăriei. În orice oraş civilizat primăria ar abandona proiectul la o astfel de reacţie.

 

Rep: Pe Berzei nici acum nu se circulă, la Văcăreşti ne omoară o pasarelă începută de vreo doi ani… Ne mănâncă undeva cu Romana, sau acolo se toacă mai uşor banii?

N.D.: Sunt exemple de lucrări începute ilegal, fără actele necesare, şi fără garanţia finanţării. Adăugaţi aşa-numita Penetrare Ciurel, unde au început de doi ani un stâlp de pod şi s-au oprit că n-au bani. Instanţa a constatat şi acolo că autorizaţia a fost ilegală. Este o demenţă pe care, într-o ţară cu media pe bune, un primar ca Oprescu ar fi fost gonit de mult timp de locuitori.

 

Rep: Oprescu a făcut trotuar din gresie albă într-un oraş murdar. Care, în plus, s-a spart într-o singură iarnă. Ce dracu’au, domnule, în cap?

N.D.: Reţineţi o cifră. Primăria a atribuit contracte pentru borduri şi trotuare de 400 de milioane de euro pentru patru ani. Cât linia de metrou Drumul Taberei a Universităţii. Dublu cât trebuie pentru finalizarea centurii pe patru benzi. Gresia albă este parte din cei 400 de milioane de euro.

 

Rep: Ce ne mai spui despre Hala Matache?

N.D.: Există două soluţii. Prima soluţie prevede păstrarea Halei pe locul iniţial şi a drumului, lărgit la 4 benzi + tramvai, pe conturul iniţial. Este soluţia agreată în iulie 2011 de primărie, care trebuia să fie gata de mult. A doua soluţie presupune demolarea a trei case din spatele Halei Matache, demolarea Halei şi mutarea mai în spate. E mult mai scumpă. Singura justificare este că Oprescu şi Universitatea de Arhitectură nu pot accepta că există o soluţie mai bună. Nici unul, nici celălalt nu s-au trezit din epoca Ceauşescu.

 

Rep: Cu ministrul Barbu cum te înţelegi?

N.D.: Am fost primiţi într-o audienţă şi i-am spus care sunt priorităţile pentru protejarea patrimoniului din perspectiva noastră. Urmează a doua întâlnire, mai detaliată. Hala Matache este, în opinia mea, testul care îi va marca poziţia, alături de problema organizaţiilor profesionale şi de motivele pentru care patrimoniul este la mâna reţelelor de interese imobiliare.

 

Rep: Câţi ani o să aibă nepotul meu când o să coboare pe peronul staţiei de metrou din Drumul Taberei?

N.D.: Asta să-l întrebaţi pe primarul Sectorului 6, care spunea în campanie, oriunde avea ocazia, că e bine ca primarul să fie de aceeaşi culoare cu guvernul pentru a-l convinge să aloce fonduri la metrou.

 

Rep: Se tot vorbeşte de artere care vor fi transformate în zone pietonale, de promenadă, precum Bulevardul Unirii, Piaţa Universităţii, Cheiul Dâmboviţei, Zona Izvor etc. Ştiu că şi tu ai propus astfel de proiecte. Visăm frumos sau…?

N.D.: Este un proiect pe care îl susţin şi pe care şi primăria îl tot promite. Nu este un proiect foarte scump şi, dacă nu s-ar înverşuna să arunce bani pe asfalt, ar putea fi realizat.

 

Rep: S-au înmulţit bicicliştii. Dar n-au pe unde să circule. Ce zici de asociaţia OPTAR, care a reuşit să închidă mai toate pistele pe motiv că sunt impracticabile, iar acum se luptă pentru altele noi?

N.D.: Am tot respectul pentru asociaţia OPTAR. Pistele chiar erau impracticabile, poliţia a declarat că sunt nesigure pentru utilizatori. Să vedem acum instituţia statului care pedepseşte pe cei care au cheltuit 8-10 milioane de euro pentru pistele inutile. În ceea ce priveşte circulaţia pe bicicletă, eu sunt un mare susţinător. Cu menţiunea că se poate realiza în trei etape: 1) eficientizarea transportului în comun, pentru ca orice utilizator să poată prevedea ora la care ajunge la destinaţie; eliberarea de maşinile parcate ilegal; desenarea pistelor de biciclete între carosabil şi trotuar.

 

Rep: Multe clădiri monumente istorice sunt în paragină. Le mai salvează cineva sau o să le vedem doar în poze?

N.D.: Nu există nicio strategie pentru a fi salvate. Din 1.400 de funcţionari, Primăria Generală nu are niciunul care să se ocupe de patrimoniul istoric. Dimpotrivă, prin faptul că se permite construirea a orice oriunde, nu încurajează nici privaţii să cumpere case în cartierele istorice. De ce să plătesc mai mult pe o casă când vecinul meu poate să construiască lângă mine un bloc?

 

Rep: Oprescu face ordine în terasele din Centrul Istoric sau doar se dă în stambă?

N.D.: Zonă Lipscani are multe probleme, din care cea mai importantă este că s-a amenajat parterul, dar tot ce este etaj stă să cadă. Nu există o preocupare pentru această problemă, o strategie care să aducă privaţi care să investească în restaurare. Ce vrea să facă primăria, mobilier uniform la terase etc., e pozitiv, dar nu rezolvă această problemă de fond.

 

Rep: Ştiu că aţi avut o acţiune juridică în „apărarea” fostei baze sportive Spartac. Numărăm bazele sportive din Capitală pe degete…

N.D.: Baza sportivă Laromet este ameninţată şi ea. Dacă ai copii şi vrei să practice un sport, trebuie să plăteşti destul de consistent accesul în bazele sportive private. În condiţiile în care oraşul cheltuieşte două miliarde de euro pe an. Aşa se întâmplă când investeşti în asfalt.

 

Rep: În afară se închid bulevarde, noi le lărgim sau străpungem unele noi. Nu cumva încurajăm şi mai mult mersul cu maşina? În Copenhaga, de pildă, au închis o bandă pentru maşini de pe un pod pentru că n-aveau loc bicicliştii.

N.D.: Parisul a avut la sfârşitul anilor ’60 un proiect pentru un sistem de autostrăzi interioare. L-au abandonat în 1975. Noi încă visăm la un astfel de sistem, autostradă suspendată etc. Suntem cu 40 de ani în urmă.

 

Rep: Avem un Traian în puţa goală pe treptele Muzeului. O să avem şi un Traian cu platoşă la Romană. Când ne oprim, domnule? Cine alege statuile astea la care ne uităm cu toţii?

N.D.: Am spus mai devreme că Primăria nu are niciun angajat pentru clădirile istorice din Bucureşti. Pentru statui are un departament cu peste 20 de persoane. Cu banii pe care îi cheltuieşte în fiecare an cu statuile, Primăria poate organiza mari concursuri internaţionale de sculptură, din care să rezulte lucrări reprezentative, care să atragă turişti. Ce se întâmplă este provincialism amestecat cu corupţie. „Lucrăm cu ai noştri”.

 

Rep: Ce-ai face acum dacă ai fi Oprescu?

N.D.: Dacă aş fi persoana Oprescu, aş înnebuni pe loc. Aş realiza că mi-am irosit viaţa furişându-mă, gândind una şi spunând alta, vrând să par altceva decât sunt. Dacă aş fi primar general, aş face administraţie publică. Aş scoate la lumină contracte, plăţi, lista imobilelor, chirii. Aş organiza licitaţii adevărate, care să deschidă o piaţă locală. Aş atrage investitori, ca să dăm o şansă tinerilor care pleacă. Aş investi în tot ce ţine de confortul locuitorilor, de la pieţe, terenuri de sport şi locuri pentru copii, până la timpul pe care îl petreci aşteptând autobuzul. Nimic extraordinar. Tot ce au făcut oraşele occidentale deja, pentru că bugetele sunt comparabile.

 

Publicat în revista AC, nr. 9 (25 febr. – 3 mar.)

Redacția
Redacția
"Academia Catavencu”. Umor Serios. Nu avem tabuuri, nici prejudecati. Criticam si carcotim

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare