HomeInterviuRemus Cernea: „Nu eu, ci domnul Mazăre riscă să...

Remus Cernea: „Nu eu, ci domnul Mazăre riscă să fie excomunicat din Biserică!“

În ultima săptămână, bigoţii, homofobii şi, în general, toţi indivizii din România care se dau „adevăraţi creştini” n-au pe buze decât un singur nume – Remus Cernea – nume însoţit, de fiecare dată, de un cortegiu de înjurături, sudălmi şi blesteme rostite din tot sufletul. De ce a devenit Cernea inamicul public al eternei şi fascinantei Românii ortodoxe? Răspunsul la această întrebare am încercat să-l aflăm chiar de la el.

 

Reporter: De ce vrei să laşi Maica noastră Biserica fără bani de cheltuială şi merţuri de primeneală? Eşti inspirat de diavol, nu-i aşa?

Remus Cernea: Sunt două întrebări aici… Cred că prima este produsul unei neînţelegeri. Ceea ce propun eu nu este să lăsăm cultele din România fără niciun fel de finanţare. Ceea ce propun eu este ca finanţarea să se facă într-un cadru reglementat, fiindcă acum nu avem încă o lege de finanţare a cultelor, un cadru care să stabilească posibilitatea fiecărui cetăţean de a direcţiona către cultul căruia îi aparţine un anumit procentaj din impozitul pe venit. Asta se întâmplă în multe alte ţări. În România avem deja un model care funcţionează – cel cu 2% din impozit pentru ONG-uri. Eu nu vreau acum ca banii pentru ONG-uri să se ducă spre culte, dar am invocat acest model pentru a arăta că există un model care funcţionează şi care asigură sume importante pentru ONG-uri, deci foarte asemănător s-ar putea petrece lucrurile pentru culte. Acei cetăţeni care nu au o religie – atei, agnostici, liber-cugetători – au şi ei dreptul să direcţioneze banii către asociaţii umanitare. A doua întrebare priveşte un personaj, în opinia mea, de ficţiune… Ceea ce propun eu are la bază valorile democratice şi modele de convieţuire a persoanelor cu opţiuni diferite într-o ţară care garantează un cadru de liberă manifestare şi de egalitate în drepturi pentru toţi.

Rep.: Şi care ar fi avantajele unui asemenea sistem?

R.C: Pe de o parte, cultele din România ar beneficia de nişte surse stabile, predictibile, permanente şi destul de consistente – eu am indicat deja nişte cifre posibile. Pe de alta, ar fi un mare avantaj pentru democraţia din România, pentru că s-ar elimina intermediarul politic în privinţa deciziei de alocare de fonduri pentru culte. În legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor există un articol în care se spune că finanţarea cultelor de la bugetul statului se face „la cerere şi în funcţie de nevoi”. Asta îmi aminteşte de un ideal utopic pe care îl clamau comuniştii care sperau să ducă societatea la nivelul de a putea distribui veniturile de la stadiul de „fiecăruia după merite” la stadiul de „fiecăruia după nevoi”. Aşadar, suntem într-un total arbitrar, care trebuie depăşit, şi asta printr-o reglementare pe model european care să elimine politicienii din ecuaţie. Politicienii au dat sume importante până acum fie de la bugetul central, prin decizii ale guvernului sau prin amendamente la bugetul de stat depuse la Parlament, fie de la bugetul local, prin decizii ale primăriilor. În presă s-a vorbit foarte mult în ultimii 20 de ani despre banii publici daţi către culte în schimbul unor anumite avantaje electorale – s-a mers până acolo încât preoţii au făcut campanie făţişă unor politicieni, nu doar s-au afişat cu ei! Iar asemenea lucruri afectează democraţia, pentru că sentimentul religios al cetăţenilor n-ar trebui speculat şi valorificat politic. În anul 2009, Parlamentul a votat amendamente la bugetul central care au adus finanţare pentru construirea sau renovarea a 2.313 biserici. În anul 2010 au fost depuse şi votate alte cca 1.400 de amendamente la bugetul de stat în acelaşi scop. În schimb, în 2013 s-au depus mii de asemenea amendamente la Parlament, dar toate au fost respinse! Deci zero bani pentru construcţii de noi biserici! Acest dezechilibru pune şi cultele într-o situaţie foarte delicată. Sunt mii de şantiere la biserici care aşteaptă finanţare, fiindcă fondurile s-au sistat şi ar putea rămâne sistate şi în anii viitori. De ce să persistăm în această situaţie nesigură şi să nu avem o reglementare care să întărească autonomia cultelor?

Rep.: Dacă trăiai în Evul Mediu, acum ai fi fost ars pe rug. Dacă trăiai în anii ’50, te punea tovarăşul Iliescu să te tunzi. Acum ce crezi c-o să păţeşti?

R.C: Oamenii care îşi asumă promovarea unor idei noi au de înfruntat, uneori, şi un impuls de reprimare din partea altora, cu vederi conservatoare. Schimbarea nu vine întotdeauna uşor, ci se loveşte de o opoziţie, mai mult sau mai puţin încrâncenată. Dar eu îmi apăr propunerile cu argumente şi sunt bucuros să văd că oamenii devin sensibili la asemenea argumente şi chiar colegi din Parlament au venit să mă felicite şi să mă asigure că vor susţine propunerile mele. Oricum, nu mă las intimidat, voi continua să îmi promovez propunerile şi argumentele cu o şi mai mare hotărâre.

Rep.: Ai propus tăierea finanţării cultelor şi redirecţionarea unei părţi din impozitul pe venit către biserici. Ai avut vreo discuţie preliminară cu reprezentanţii Bisericii?

R.C: Da, sigur că am avut o discuţie… Am vorbit în toamna anului trecut, înainte de alegeri, când le-am spus că voi candida, că am mari şanse să câştig, şi le-am prezentat propunerea mea privind finanţarea cultelor. Iar ei s-au arătat deschişi! Acum însă vreau să lansăm o dezbatere la Parlament, cu reprezentanţii tuturor cultelor, pentru ca toţi să fie informaţi corect în privinţa intenţiilor noastre, şi sunt convins că, în măsura în care ne vom putea asculta unii pe alţii, avem şanse să ajungem la un proiect de lege care să fie larg agreat. Sunt convins că nici pentru Biserică nu e confortabil să depindă atât de mult de politicieni!

Rep.: Dacă te excomunică PF Daniel, ţie cine-ţi mai iartă păcatele?

R.C: Nu are cum să mă excomunice! Eu nu fac parte din Biserica Ortodoxă! M-am declarat liber-cugetător! S-ar putea să fie însă excomunicat cine aduce în spaţiul public declaraţii contrare moralei creştine, precum primarul Constanţei, aşadar poate că domnul Mazăre riscă excomunicarea!

Rep.: Dar nu rişti să fii excomunicat din USL? Am văzut reacţiile celor de acolo: Mazăre, Haşotti, Cristinel Dragomir…

R.C: Nu cred că voi fi dat afară din USL! Au fost nişte reacţii pripite, eu nu am atacat pe nimeni la persoană şi chiar când am fost ţinta unui astfel de atac am întors şi celălalt obraz, fiindcă, deşi mă consider liber-cugetător, etica creştină este pentru mine una din care-mi extrag o bună parte din valorile morale. Eu îmi doresc un dialog bazat pe argumente. Cei care m-au atacat, la Constanţa, au reacţionat fără măcar să discute cu mine, ei şi-au luat informaţiile, trunchiat, din presă şi nici n-au făcut efortul să se informeze corect.

Rep.: Colegii tăi din USL sunt indignaţi că eşti contra a tot ce au devenit ei pro: nu vrei gaze de şist, nu vrei nici ordonanţe pe şest. De fapt, ce vrei?

R.C: Este adevărat că am exprimat mai multe puncte de vedere diferite sau chiar contrare de-a dreptul poziţiei oficiale a USL. Dar USL nu este unitar în aceste teme care stârnesc controverse, sunt opinii şi opinii. Cât timp am fost consilier al premierului Ponta a existat un moratoriu împotriva exploatării gazelor de şist, deci eu am încercat să îmi fac datoria. Faptul că acum, după alegeri, anumite opinii în privinţa gazelor de şist s-au mai schimbat mă îngrijorează. Eu l-am susţinut şi îl susţin în continuare pe Victor Ponta în multe demersuri pe care le face, dar aici, în privinţa gazelor de şist, avem poziţii diferite! Voi milita în continuare împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi voi încerca să-mi conving colegii să mi se alăture în protestul contra exploatărilor miniere pe bază de cianuri, fiindcă şi aici e o dezbatere! În curând voi depune şi un proiect de lege privind interzicerea exploatărilor miniere pe bază de cianuri! Ca ecologist, eu cred că România îşi poate asigura necesarul energetic din surse regenerabile de energie. De altfel, ca ţară, avem deja o ţintă: până în 2020, 24% din energia produsă ar trebui să fie din surse regenerabile. Germania vrea ca până în 2050 să obţină toată energia din surse regenerabile! Ar putea fi un model pentru noi…

Rep.: Colegii tăi de Parlament îşi fac trei rânduri de cruci când vine vorba să fie cercetaţi penal. Asta înseamnă că sunt buni creştini?

R.C: Eu respect opţiunea religioasă a fiecărui cetăţean, inclusiv a colegilor de Parlament. Dar cazurile de urmărire penală trebuie, cred, discutate individual, nu putem să discutăm despre toţi în aceiaşi termeni şi trebuie să funcţioneze şi prezumţia de nevinovăţie. Când devii parlamentar, deci persoană publică, e foarte posibil să fii acuzat de o mulţime de lucruri, iar în România e posibil orice! Eu însumi sunt supus unor forme de hărţuire. Faptul că eşti anchetat însă nu presupune neapărat că eşti şi vinovat!

Rep.: Domnul Haşotti a spus că homosexualii sunt nişte oameni bolnavi. Dar dacă s-ar face un control psihiatric, n-am găsi, oare, şi mai mulţi bolnavi în Parlament?

R.C: Păcatul domnului Haşotti e că, în loc să-şi exprime un punct de vedere bazat pe argumente, a folosit jignirea. A încercat să blameze nişte oameni pe care nu-i înţelege, nu-i cunoaşte, iar acum plăteşte scump, pentru că a fost extrem de criticat mediatic, şi el, şi domnul Mazăre, pentru astfel de atitudini! Uitaţi-vă câtă diferenţă între aceste atitudini şi atitudinea echilibrată a premierului Ponta! Este foarte bine pentru România că într-o asemenea perioadă are un premier deschis pe teme sensibile!

Rep.: În Franţa legea privind parteneriatul civil s-a adoptat prin anul 2000, iar căsătoriile între cuplurile de acelaşi sex – anul acesta. Există şanse ca şi în România să se ia aceste măsuri sau le lăsăm pentru secolul următor?

R.C: Cred că mentalitatea din România se va schimba curând! Dezbaterea publică de acum face un mare bine din acest punct de vedere. A fost amânată prea mult timp. În Franţa, 94% dintre cei care au beneficiat de avantajele parteneriatului civil sunt cupluri heterosexuale. Parteneriatul este recunoscut în aproape 20 de ţări europene, majoritatea cu standarde ridicate de civilizaţie şi prosperitate, unde toleranţa e mult mai mare. Ceea ce propun eu sunt lucruri de bun-simţ, lucruri care ar duce România la un nivel mai ridicat de democraţie şi de morală publică.

Rep.: Românii se dau creştini, deci ar trebui să-i iubească pe semeni, dar ei îi urăsc pe homosexuali. Păi nu e ăsta creştinism de cumetrie?

R.C: În România există şi mulţi creştini foarte toleranţi. Am primit mesaje de genul „eu sunt creştin ortodox, dar recunosc dreptul fiecărei persoane de a decide în privinţa vieţii sale private”. Parteneriatele civile ar consfinţi, de fapt, nişte relaţii de iubire între oameni, fiindcă mesajul central al creştinismului este iubirea, nu ura! Tocmai asta cred că este misiunea politicianului democrat în lumea contemporană: să promoveze un mesaj de iubire, de deschidere, de toleranţă, de dialog, şi nu unul de ură! România va fi împinsă înainte de politicieni care promovează un astfel de mesaj novator şi cu substanţă etică!

 Publicat în revista AC, Nr. 17

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare