Se pare că, în sfârșit, oamenii și-au dat seama de un lucru: lumea își dă mai mult cu stângu-n dreptul, decât cu dreptu-n stângul. Așa că, încălcând vechile legi ale ignoranței, un grup de californieni s-a trezit, în toiul crizelor, războaielor și epidemiilor de Ebola, să creeze noul prototip de baterie umană. ,,Ce e asta, maică?” o să spuneți unii dintre voi. Nu disperați, și eu m-am întrebat la fel. Este simplu, până la un anumit punct. Mă rog, e simplu până la cuvântul baterie, după aceea, se cam complică treaba. Mai întâi, hai să explicăm, în termeni academici, bateria de telefon: Bateria de telefon, se află, de cele mai multe ori, lângă cardul SD și SIM. Este din lion (lion, nu laiăn) , cunoscut și sub denumirea de litiuion, și, surpriză mare, îndeplinește rolul de baterie pentru telefon, ca acesta să nu se descarce. Simplu, zic eu. Acum, partea complicată a ecuației ar fi cea în care se ia radicalul bateriei de telefon, se adună cu fracția ,,uman” și se împarte la necunoscuta x. Bateria ar fi, după spuselor americanilor, integrată printr-un fel de tatuaj pe încheietura omului, desen care ar trebui să încarce mobilul din dotare. De acest tatuaj tehnologic nu pot să spun multe, deoarece nu sunt californian, dar bănuiesc că ar fi compus din nanoparticule inteligente, care să aibă anumite proprietăți fizice și, vorba străveche, să dea mână cu mână, să încarce mobilul-o lună.
Ar fi, dacă e să joc cu cărțile pe față, destul de periculos să încarci smartphoneul cu încheietura. Unu la mână, partea aia de corp e dezvoltată în special la chelneri, și dacă nu sunteți chelneri, adios muciamor baterie, doi la mână, dacă ai ca animăluț de companie virtual un ditamai triceraptosul mobil, te-ai ars, fără să ai prin preajmă vreun hidrant. Așa că, zic eu, hai să lăsăm baltă bateriile umane și să ne apucăm de lucruri serioase. Să zicem…trotinete cu motor, sau ventilatoare fără elici, adevărate invenții!
