HomeTechUn selfie în grădina social media a lui Narcis

Un selfie în grădina social media a lui Narcis

Am visat în câteva rânduri că îmi făceam selfie-uri în oglindă și de fiecare dată m-am trezit îngrozit și scăldat în sudori reci. Pentru că visul se încheia invariabil cu viziunea dinților rânjiți din craniul mumificat al lui Narcis, mort din dragoste de sine pe malul ăla bucolic de lac din legendă.

Să nu credeți că nu e mare ispita. Oho! Am vreo două ipostaze în care dacă m-aș poza, aș deveni obiect de adulație în masă! Problema e ca m-a pus Necuratul să citesc ce spun studiile cercetătorilor englezi despre fenomenul ăsta, selfie. Și, sincer, mi-e frică să cedez tentației, frică tare de tot… Căci se pare că există oarecari legături între postarea asiduă de selfie-uri, editarea de poze și narcisism. Și acesta din urmă nu suna bine deloc: fixație pentru sine și pentru propriul aspect fizic, asezonate cu alte chestiuni reprobabile, precum iluzia de auto-suficiență, vanitate, veleitarism și nevoia patologică de a fi admirat.

Bine, bine, tot omul are nevoie de o laudă, două, acolo, ca să se simtă apreciat și valoros, dar dacă, Doamne ferește, nu te mai poți opri? Eu, unul, mărturisesc că îmi cam place de mine…

Social media nu mai este ce a fost inițial, un instrument de a sta conectat cu ceilalți, a devenit unul de auto-promovare. Narcisiștii se expun în selfie-uri în care eforturi extra ca să arate bine. Cei care se obiectivizează pe sine și își văd trupurile ca pe obiecte, sunt mai înclinați să editeze pozele înainte, asta denotând un nivel mai scăzut al respectului de sine (spre deosebire de narcisiști, unde acesta ajunge la tavan). Ambele categorii, însă, petrec excesiv de mult timp „conectați” în căutarea fericirii bazate pe estetica proprie, fericire iluzorie care le blochează potențialul pentru activități reale, cu sens.

Cu cât oamenii își schimbă mai des fotografia de profil, cu atât e mai probabil să dovedească și să dezvolte trăsături narcisiste. Mai mult chiar, creierul uman bâzâie mai abitir, se pare, atunci când distribuim informații despre noi înșine spre deosebire de atunci când împărtășim informații despre alții. În timp, nevoia de afișare a importanței, preocuparea excesivă pentru frumusețea, puterea sau reușitele personale pot duce la dependență de atenția celorlalți, la pierderea motivației interioare și a legăturii cu propriul sine, la schimbarea volatilă a dispoziției în funcție de succesul sau insuccesul unei postări.

Și uite-așa ajungi să postezi compulsiv și fără prea mult discernământ poze de la manicuristă, de la cosmetician, de  la sală, din cabina de probă, de la volan, de pe budă, cu botic, fără botic, cu decolteu la vedere sau pătrățele flexate, în ipostaze căznit sexy sau studiat-nestudiate, contorizând și tânjind după toate acele ”like-uri”, share-uri și inimioare. Dar ce te faci când nu aduni 1.000 de ”like-uri”? Sau 100? De unde primești confirmarea propriei valori când tot ceea ce te definește este o simbioză tristă între telefonul smart, social media și pozele cu sine? Când nu mai ești decât o creație digitală, împodobită cu avataruri, statusuri și check-in-uri? Când tot ce poți e să te lauzi și să te glorifici pe sine, într-un viol flagrant al valorilor etice fundamentale? Ce îți mai rămâne?

Și în alergarea asta, așa, cu limba scoasă, după aprecierea altora ca să te simți bine tu cu tine, savanții ăștia deștepți zic că se găsesc adesea și dovezi de stimă joasă de sine, de imagine a eu-lui șubredă, vulnerabilă și măcinată de incertitudine și neliniște, bașca de serioase goluri emoționale.

Da, clar, ăștia care postează întruna poze cu sine au o latură întunecată. Așa că data viitoare când mi se face sa-mi fac selfie-uri, mă duc în baie, mă oglindesc bine, după pofta inimii, îmi trimit câteva bezele și, dacă problema e gravă, o să și recit puțin, cu admirație nemascată:

„Și ce cap frumos răsare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?”

Ce vizionar a fost Coșbuc ăsta, domnule!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare