HomeVedeteAl paişpelea din cărţile de Istorie

Al paişpelea din cărţile de Istorie

 

Când eram eu mic şi credul, mă jucam de-a Regele. Aveam sabie, scut şi, nu în ultimul rând, coroană. Deţineam şi nişte soldăţei de plumb foarte ascultători, care stăteau aşa cum voia coroana mea. E adevărat că-mi lipsea o Regină sau Prinţesă la fel de înţelegătoare, dar pe astea ştiţi şi voi că nu le pui la locul lor nici într-o viaţă de Rege.

În general, domnia mea a fost lungă şi liniştită, exceptând unele incursiuni de pradă ale oştilor lui Winnetou, vecinul indian cu care nu prea mă înţelegeam din cauza deosebirilor de nuanţă. Taică-su era un fel de Othello mai negru, care cânta la vioară şi-i fugărea pe inamicii odraslei cu arcuşul în mână. Până la urmă am dat la pace (fără pipă) cu Winnetou, când m-am prefăcut că mă păcăleşte cu o poză a Ursulei Andress (în bikini de amazoană) contra timbrelor mele Laos.

Se vede treaba că am lansat, fără să ştiu, o tradiţie durabilă în România. Astăzi avem pe cineva care se joacă de-a Regele, ajutat de suita ce se joacă de-a Principii, Principesele, Prinţii şi ce s-o mai găsi în inventarul de specialitate. Pe la începutul erei fără regalitatea lui Ceauşescu, Regele Mihai şi Domnitorul Iliescu se jucau pe şoselele României, ultimul fugărindu-l pe primul cu oastea Ministerului de Interne şi alungându-l peste hotar. Domnul Soare-Răsare Iliescu era convins atunci că legionarul Mihai venise să-i uzurpe Puterea şi să facă jumi-juma România cu colaboratorii unguri.

Mai târziu, când Iliescu nu mai răsărea decât onorific, urmaşii au ajuns la concluzia că le place Regele, deoarece lui Băsescu nu-i plăcea Regele. Aşa c-au prins a se juca de-a admiratorii Regelui şi acesta să se prefacă, apelând la sfaturile actoriceşti ale ginerelui Duda, că îi crede. Jocul a fost răsplătit cu aplauze la scenă deschisă, plus restituiri ale multor foste proprietăţi regale şi devenite astfel actuale proprietăţi regale, să moară Băsescu de inimă rea.

A ajuns şi Băsescu onorific, pe Facebook, iar Regele Mihai pare hotărât să-i îngroape pe toţi în istorie – fiecare la locul potrivit. Principele Duda a făcut trecerea de la informatorul Securităţii infiltrat în Casa Regală la statutul de Principele Radu, pe care a început să-l joace serios, cum nu i-a ieşit vreun rol pe timpul când era actor şi scriitor la Secu. Fiindcă rudele germane nu erau de acord cu folosirea de către Dudă a numelui de Hohenzollern-Verigen (propunându-i varianta "Hotzollern-Verigheten") şi pentru a evita eventualele pretenţii la tronul virtual al ţării, Mihai s-a declarat independent de Germania, zicându-şi (în 2011) "al României". În plus, a uitat de legea salică a strămoşilor şi a numit-o pe Margareta succesoare în drepturi. Mişto pentru Dudă şi ca posibil prinţ-consort, nu poţi să le ai chiar pe toate scriind note informative şi însurându-te la ordin.

Asaltat doar de femei pe Linia Succesiunii, Mihai l-a adus pe nepoţelul Nicolae la Bucureşti, miruindu-l cu titlurile de Principe şi Alteţă Regală ce l-au plasat în poziţia a treia pe Linia respectivă. Asta până când liniştea domeniilor a fost tulburată de ultima acţiune importantă a Regelui: la 1 august abia trecute fix l-a deposedat pe nepot de daruri, fără să ofere explicaţii maselor largi ale supuşilor din imaginaţia Casei Regale.

Gurile rele bune de bârfă susţin că Principele Radu e cam şarpe de dudău cu nepoţelul, vă lăsăm pe voi să vă imaginaţi de ce, şi că de aici i s-ar trage mica mazilire. Treaba lor cum se joacă ei de-a Regii, Reginele şi Regalităţile, oricine are dreptul să se joace de-a cine vrea el. V-o spune unul care ştie ce înseamnă să ai o coroană pe cap, sabie în mână şi tronul alături, la îndemână. Se zice că îmbătrânim doar când moare copilul din noi, sau că murim când tot el îmbătrâneşte; nu mai ştiu exact, cum nu cred ca nici bătrânul Rege să mai ştie exact care-i diferenţa între o dudă sau poamă şi fructul regal. Nu daţi banii pe prostii, luaţi coroane la copii!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare