Cred că unul dintre cele mai nasoale lucruri care ți se pot întâmpla în viață este să te naști boureanu. Dar și mai grav ar fi să te naști Cristian Boureanu, pentru că ai toate șansele să rămâi așa până la final.
Unii ar putea spune despre C.B. că e urmărit de ghinioane. În politică, în amor, în cazier judiciar. Dar când ești cercetat penal pentru că ai oferit drept mită electorală un meci de fotbal cu mici și bere moca în Huși – pe ideea că la fotbal și la pomană nu prea se înghesuie moldovenii, deci n-are cine să afle și să te toarne la Poliție – atunci nu mai ești ghinionist, ești boureanu.
C.B. e în politică din 1995, dar publicul l-a luat în seamă abia în 2007 (sau pe-acolo), când soția lui de-atunci, Irina, a fugit cu nașul lor de cununie, Sebastian Vlădescu. Exceptând căutătura lui bovină, Boureanu e un bărbat destul de arătos. Vlădescu, pe de altă parte, e cu 14 ani mai bătrân, e burtos și, în general, dizgrațios. Bașca, îi era naș lui C.B. și partener de afaceri. O asemenea țeapă pare greu de luat și de către Boureanu, dar el și-a respectat numele și și-a luat-o. Lumea a vorbit mult, dar aceia care au criticat-o pe nevastă au fost puțini. Dacă ea a lăsat un „tânăr politician de viitor“ pentru un moș pântecos, atunci e clar că problema nu era la ea, ci la boureanu de bărba-su. E ca și cum ai renunța la un foehn nou pentru unul vechi, pentru că cel nou nu te arde suficient de bine.
Lăsați Pelinelul să se pregătească de Champions League
Când C.B. s-a însurat cu din-punct-de-vedere-masculin-corespunzătoarea Valentina Pelinel mi-am zis „Uite, bă, că Boureanu nu-i chiar boureanu“. Dar am revenit repede la prima impresie, chiar de curând, când am auzit că cei doi divorțează. Prin tabloide umblă zvonul că C.B. a prins-o pe Pelinel înșelându-l cu Cristi Borcea. Cu Cristi Borcea! Un șaormar de Miami, care momentan se pregătește de Champions League, fâțâindu-și mercurul pe la Poarta Albă. Acum, pe bune, văzând alegerile extraconjugale făcute de nevestele lui C.B., îți cam dai seama ce ajung să gândească ele după câțiva ani de căsnicie. Ceva de genul: „Nu neapărat un bărbat care să semene cu un om, dar măcar să nu fie Boureanu“.
P.S.: În urmă cu câțiva ani, când lucram și la un ziar colorat, eram în delegație la Mamaia, să pozez cretini celebri. La un moment dat, am primit un telefon de la un șef, care ne-a anunțat că parlamentarul Boureanu va lua masa împreună cu Pelinel la împinge tava, locul cutare, ora cutare. Fix. Evident, pontul venea chiar de la Boureanu, care voia să se vadă în ziar cum, deși milionar în euro, halește cu amărăștenii, deci e om din popor. După trei poze, a făcut pe deranjatul, de parcă nu el ne chemase acolo: „Haideți, vă rog să ne lăsați să mâncăm în liniște“. Atunci mi s-a făcut greață și mi-a venit să boureanu.
