La început a fost Dănuț. Acum e rândul lui Ghiță. Amândoi susțin în tabloide că sunt fiii nelegitimi ai manelistului Nicolae Guță. Primul lucru care-mi trece prin minte este: Cum ai putea trăi cu un nume ca Ghiță Guță? Al doilea gând este: vrăjeală!
Rețeta e simplă. Îi dai unui oarecare câțiva lei de-o ciorbă, iar el se duce la ziarele colorate și spune că e fii-tu din flori, că așa i-a mărturisit mama lui când a împlinit 18 ani. Pierzi o ciorbă, dar câștigi reputație de gagicar, foarte importantă pentru cocalari, și invitații cu plată la Măruță și Gherghe. Aceeași metodă a fost folosită și de Bote, care a tocmit un fiu nelegitim ca să nu mai zică lumea despre el că-i poponar. La maneliști a mers șmecheria, dar la Bote nu, pentru că el e un caz special, care necesită ajutor de specialitate. Seamănă cumva cu alcoolicii. La fel cum bețivul nu recunoaște că are o problemă cu băutura, nici Bote nu recunoaște că are o problemă cu femeile.
Dar am divagat. Vorbeam despre fii nelegitimi autodeclarați și interesele care decurg de-aici. Din vasta mea experiență de cititor de tabloide, trag concluzia că-s două categorii de plozi prezumtiv concepuți în răsadul de lalele. Prima este cea descrisă mai sus, a fiilor inventați pentru gloria taților, cu acordul taților. Cea de-a doua este a progeniturilor care poftesc la banii taților, fără voia acestora din urmă – vezi cazurile Regele Mihai, Adrian Păunescu, Sergiu Nicolaescu.
Cu serenitate, despre paternitate
Eu fac parte din a doua categorie. Și, iată, profit de acest spațiu din revistă pentru a declara că sunt fiul nelegitim al lui Nicolae Guță. Mi-a zis mie mama când am împlinit 35 de ani. Mi-a spus așa: „Când eram eu tânără, m-am îndrăgostit de un bărbat cu mustață și dinți mari, de cal. Ești leit el, mai puțin floaca de la gură“. E drept că și taică-miu legitim e dințos cu mustață, dar eu îl prefer pe Guță ca părinte, pentru că are mai mulți bani și nu plătește impozite.
Am și dovezi că-s de-același sânge cu Guță. În caz că nu v-ați prins până acum, am dinții mari, ca de cal. Am avut și mustață, dar am ras-o, la fel ca taică-miu din flori. Pe de altă parte, maică-mii îi plac suspect de mult florile, nu le refuză niciodată și pare să se bucure sincer de fiecare dată când le primește. După câteva beri, cred despre mine că sunt Regele Ziariștilor. Sau Împăratul, depinde de cât de tare e berea. Tot atunci mi se întâmplă să râd ca prostu’, cu toți dinții.
Eu zic că-i clar: sunt fiul lui Guță. Drept urmare, mă simt îndreptățit să cer jumătate din Împărăție și pe Miss Piranda de soție.
