, celebrul manelist, a fost anulat din lipsă de public. Şocat de lipsa de interes faţă de manele a compatrioţilor, Guţă a hotărât că se impune o schimbare fundamentală de stil: de aici înainte va cânta doar muzică foarte cultă. Totuşi, pentru ca trecerea la noul stil să nu provoace fanilor manelelor tulburări metabolice sau tendinţe suicidare, Guţă a adaptat muzica şi libretele operelor din repertoriu. Am reuşit să obţinem, cu mari eforturi, de la unul dintre angajaţii vilei de discuri a lui Guţă, o copie a primelor opere care vor fi reprezentate pe scenă.
Astfel, una dintre lucrările muzicale deja finalizate este Carmen, tragica poveste de dragoste şi trădare dintre o frumoasă vânzătoare la angro şi agentul principal Domnu’ Jean. Carmen, deşi era încurcată cu un bodigard care în timpul liber strângea taxe de protecţie, îl seduce pe Domnu’ Jean, poliţist însărcinat cu asigurarea ordinii în angro. Domnu’ Jean, logodit şi cu frumoase perspective în ceea ce privește cariera, nu îi poate rezista lui Carmen şi încearcă să îi intre în graţii. Povestea se precipită după ce Carmen este arestată pentru tulburarea ordinii publice, iar Domnu’ Jean îşi încalcă consemnul şi o eliberează fără a avea dreptul. Carmen se duce la iubitul ei bodigard fără să ştie că Domnu’ Jean o urmăreşte. Dându-şi seama că a fost folosit şi că sentimentele lui sincere au fost înşelate, Domnu’ Jean o împuşcă pe Carmen cu pistolul din dotare.
O altă operă lucrată de Guţă este „Nunta lui Figarom”, o amuzantă punere în scenă a unei istorii rupte parcă din cotidian: patronul lui Figarom, plictisit de soţia sa, încearcă să o cucerească pe Suzana, concubina lui Figarom. Între timp, doamna Marcela, bătrâna proprietară a unei case de amanet din cartier, încearcă să-l forțeze pe Figarom să o ia de nevastă în contul unei datorii pe care acesta nu a putut să i-o restituie. După multe încurcături, Figarom află, în cele din urmă, că Marcela este, de fapt, mama sa, patronul amorezat este nevoit să-şi ceară iertare de la soţia pe care intenţiona să o înşele, iar opera se încheie cu fericita căsătorie a lui Figarom cu Suzana.
Cea mai bună adaptare a unei opere şi copilul de suflet al lui Guţă, ca să spunem aşa, o reprezintă Hotello. Feraru Obelisc, proprietarul rom al unui mare hotel, cunoscut în oraş sub porecla de Hotello, se întoarce dintr-o călătorie de afaceri după ce a reuşit să încheie cu succes un contract cu o agenţie de turism din străinătate. Personalul hotelului îl întâmpină cu urale, dar doi oameni îl privesc cu duşmănie: Romel, unul dintre agenţii de pază ai hotelului, îndrăgostit de Mona, soţia lui Hotello, şi Iorgu, care își urăște de moarte patronul, fiindcă nu a fost ridicat în firmă la poziţia pe care socotea că o merita. Prin diverse intrigi şi aranjamente, Iorgu îl convinge pe Hotello că Mona îl înşală cu Romel. Astfel, Iorgu îi spune lui Hotello că Mona i-a dat telefonul Vertu, primit de la soţul ei, lui Romel, ca semn al dragostei pe care i-o poartă. Ciocolatiul Hotello, şocat de ştire, crede că blonda lui soţie nu îl iubeşte din cauza prejudecăţilor rasiale şi pentru că s-a născut în cort şi vrea să se convingă cu propriii ochi că este aşa. Mona, care nu ştia că preţiosul ei telefon a fost furat de Iorgu, încearcă să ascundă că nu-l mai are, în timp ce Hotello o urmăreşte, obsedant, cu întrebări: „Unde este telefonul?”, „Arată-mi telefonul pe care ţi l-am dăruit!”. Deznodământul e tragic: înnebunit de gelozie, Hotello o sugrumă pe Mona, apoi se omoară năpădit de vină.
Cei care au asistat la repetiţii spun că interpretare lui Guţă în rolul lui Hotello este profundă şi sfâşietoare prin sinceritatea sentimentelor.
Așteptăm cu nerăbdare prima reprezentaţie, de unde vom reveni cu o cronică detaliată a evenimentului. Mult succes, Guţă!
