Pentru că n-a avut copilărie, Trăistariu e un fel de Michael Jackson de România. Cei doi seamănă chiar foarte mult: triluri „masculine”, case extravagante și heterosexualism discutabil.
Trăistariu n-a vrut niciodată să dispară din lumina reflectoarelor, altfel nu știa tot românul ce microbi i se scaldă lui prin gât, câți bani are, ce știe să-i facă locuința de vacanță și alte asemenea. Îi place să vorbească despre el, despre alții, despre orice, ca apoi să se supere ca solistu’ pe sat și să-i roage pe toți să nu se mai bage-n viața lui. Uneori zici că-i Monica Tatoiu din muzică, doar că mai feminin. Siguranța asta de sine pe care o afișează mereu, stăpân pe vocea aia care ar putea sparge mii de pahare, dar niciun top, enervează. Cumva se crede centrul universului muzical dacă a reușit să fie apreciat ca solist în Grecia. Uite unde au ajuns grecii azi după atâta „Tornero”.
Plecat în excursie cu prietenii în munții Ceahlău, Trăistariu a confundat media cu părinții și-a-nceput să povestească la gazetă tot ce a făcut el cu băieții, cum au stat până dimineața să se joace împreună și ce activități de societate au făcut. Una dintre cele mai interesante activități a fost faptul că a primit porunca să urineze dintr-un copac, lucru de care și-a amintit cu zâmbetul pe buze, fiind, probabil, una dintre cele mai masculine realizări ale vieții lui. Ne este literalmente milă de Mihăiță, pentru că toată copilăria și-a petrecut-o ascunzând banane de Suzana și Roxana și n-a pus și el o pastă de dinți pe clanță, n-a aruncat baloane cu apă în cap la oameni etc. Abia acum începe drumul copilăriei, jucându-se cu puța-n țărâna media. Ăsta-i totuși un semn bun pentru că poate-n curând ajunge la pubertate, îi apar coșuri, îi crește părul, i se lasă un testicul și i se-ngroașă vocea. Ce viață de-a-ndoaselea are și Trăistariu, născut bătrân, îmbătrânind copil.
