HomePoliticGuvernAscultometrul, aparatul de măsurat corupția

Ascultometrul, aparatul de măsurat corupția

Cea mai marea problemă a României nu ar fi permanenta criză economică, permanenta reformă instituţională și nici măcar iodul radioactiv descoperit în apa de ploaie, laptele de oaie și diversele diete și medicamente minune de pe site-uri și presa “quality”. Cea mai mare problemă este isteria. Isteria instituționalizată, cultivată, udată zilnic cu saliva vorbelor împroșcate mass mediatic. După cum bine observa un prieten, zilnic ne lovim de incapacitatea tuturor (clasă politică, societate civilă, opinie public) de a purta o dezbatere civilizată pe orice temă. Nimeni nu mai stă să asculte, totă lumea ţipă, dă verdicte şi înjură – toți devin pricepuți la de toate.

În pofida bunului simţ şi al logicii, fiecare tabără o ține gaia-mațu pe felia sa. Acesta este și motivul pentru care, bag seamă, cu toții suntem dispuși să ne vindem libertățile și drepturile câștigate cu sângele altora în decembrie 1989, numai pentru că o iau „ai lor” în freză. Apoi urlăm “trădare!” – când o iau “ai noștri” pe cocoașă la fel. Caz concret: ascultarea telefoanelor. Nu era ok pe vremea lui Nea Ceașcă, este minunat de benefic pe vremea Colduței. Dacă ne asculta PNA-ul lui Năstase cu ajutorul lui “doi Și-un sfert”, ni se încălcau drepturile civile (muriserăm degeaba în Decembrie ‘89). Azi aceste drepturi ne sunt întărite că ne ascultă DNA cu ajutorul profesionalizaților de la SRI.

Nimeni nu se întreabă de ce trebuie cheltuit banul public pentru acţiuni de spionare a contribuabilului. Și nu pun în discuție necesitatea apărării siguranței naționale – chestiune pe care este mandatat prin lege SRI să facă urechea mare, ci câte dintre toate acțiunile făcute în numele „sângelui care trebuie să ude rădăcina copacului democrației” nu au fost de fapt excese. Mai ales că, în România, densitatea de ureche ciulită pe metru pătrat la conversațiile altora (de la magistrați, la politicieni, oamen de afaceri și jurnaliști) este extrem de crescută.

Nu există dosar de mare și mică corupție în care să nu avem parte de monitorizări telefonice întinse pe perioade de timp de semnificative. Unii sunt ascultați cu anii, doar, doar produc o perlă de șlefuit la dosar. Și aflăm despre toate acestea fie că transpiră, fie că se arestează. Mai nou transpiră în mass media, apoi se aresteză, după care avem scurgeri masive din dosar către presă. Numai așa mai aflăm și noi cu cine ia cina Rareș Bogdan de la Realitatea TV și cui îi mai atrage atenția să fie atent că urmează să fie arestat. Ar putea și amicul Helwig să-l mai tragă de mânecă, să-i spună că ce crede el că-s palmieri, sunt urechile subordonaților săi.

Aflăm din ce scurg procurorii DNA în mass media cam multe chestii picante care nu prea au legătură cu siguranța națională, dar sunt bune de întreținut isteria unei populații pauperizate prin legi tâmpite și jaful la drumul mare practicat de către politicienii și capitaliștii de cumetrie inventați de Ion Iliescu. Pentru mine, de câte ori citesc stenograme ale unor interceptări scurse către goarnele procurorilor din mass media, acestea le consider dovada nesiguranței procurorilor pe soliditatea dosarului instrumentat.

După celebrul caz “Gazeta” în care un grup de jurnaliști clujeni au fost arestați, apoi trimiși în judecată (se judecă de 9 ani dosarul) fiind acuzați de șantaj că (și citez din procurori): “Dădeau titluri mari, fără nici o legătură cu conținutul materialului, cu scopul de a induce o stare de dezinformare în opinia publică și de a face presiuni pentru a obține ulterior contracte de publicitate, am fost foarte atent la modul de lucru al procurorilor în spațiul public. Și ce anume am observat? Că la fiecare termen de solicitare a prelungirii câte unui mandat de reținere se face zaveră mediatică cu scopul de a pune presiune pe judecători. Personal am asistat la situația în care jurnalistul de casă al procurorilor DIICOT Cluj (Mihai Șoica de la Evenimentul Zilei) a fost convocat în fața Tribunalului Cluj să i se dea material de terfelit la gazetă. Materialul a apărut, mandatul s-a prelungit cu încă 30 de zile. Iar despre acest lucru am depus mărturie sub jurământ, am dovezi, așa că nu mă sfiesc să și scriu. (Cum s-ar zice, procurorii au aplicat modus operandi de care îi acuzau pe jurnaliști)

Sunt convins că mulți nu au remarcat următoarea speță (au și trecut ceva ani de atunci, dar e un exemplu școală): unul dintre dosarele “grele” ale Direcţiei Naţionale AnticorupţieCluj, cel în care prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, Adriana Veturia Moldovan, a fost acuzat de trafic de influenţă în formă continuată, primire de foloase necuvenite şi instigare la fals intelectual, s-a încheiat la sfârşitul anului 2011 cu o achitare. Curtea de Apel Cluj a motivat achitarea prin faptul că procurorii DNA și-au fundamentat acuzaţiile „numai pe convorbirile telefonice şi ambientale interceptate şi înregistrate (deci pe elemente de fapt subiective şi pe aparenţe)”. Mai mult, magistraţii Curţii de Apel criticau aspru rechizitoriul. „Cuvintele şi expresiile folosite în rechizitoriu, constată Curtea, au fost extrem de dure şi retezau instinctiv tendinţa oricui de a se apăra. Instanţa apreciază că aproape şochează modul în care sunt boldite, subliniate şi apoi transpuse cu MAJUSCULE unele convorbiri telefonice, inducând subliminal impresia că acestea ar fi probele de bază”. Și este numai un caz în care s-au azvârlit degeaba banii din buzunarele contribuabilului pentru a se instrumenta de dragul faimei, gloriei sau a unor interese de gașcă, un dosar.

De aceea nu mă miră faptul că și Curtea Constituțională a României a ajuns la concluzia că punerea SRI cu timpanul pe propria populație nu este un lucru curat constituțional.

Știu: nu există o unitate de măsură a corupţiei, nu există un etalon universal acceptat, cum este metrul, litrul, kilogramul. Ceea ce reprezintă un mare păcat. Că, dacă pentru apa caldă şi apa rece avem contoare, dacă avem contoare pentru gaz, curent şi termometre pentru gigacalorie, probabil trebuie să avem și ascultometre pentru corupție. Dar cu garanția bunei credințe, a respectării legilor și, mai ales, a neîncălcării drepturilor și libertăților câștigate cu morți în Decembrie 1989. Morți pentru care Ion Ilici Iliescu încă nu este trimis în judecată.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare