Balada lui Bercea Mondialu’

Evenimentele năucitoare care i-au avut în prim plan pe Mircea Băsescu şi pe Bercea Mondialu au ajuns atât de vestite încât au atras şi atenţia poeţilor de pretutindeni. Unii dintre ei s-au gândit că e păcat ca întâlnirea dintre cei doi titani ai şperţului românesc să rămână neconsemnată şi au compus următoarea depeşă în versuri, pentru posteritate. Un garoi dintre aceia ce stâlcesc câte o limbă, Ce cu low-cost, fără viză, a lor patrie şi-o schimbă, În palat dormea, cu ghiuluri căcălău pe mâna dreaptă. Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă; Vede cum un Bemveu negru vine-ncet, la drum de seară, Şi se-ndreaptă spre palatu-i. Iar din Bemveu se coboară Un bărbat adus de spate, cu-ochelari şi mustăcioară, Care-a stat prin mii de porturi, dar se dă acum fecioară. “Las’ să leg a mea viaţă de a ta, Bercea jupâne, Dacă vrei, decât ai fost, şi mai şmecher să fii mâne. Să ne cumetrim ca-n filme, să facem afaceri grele Fierul vechi furat din sere să-l faci aur, în inele, Scris în cartea vieţii este, şi de veacuri, şi de stele: Eu îţi năşesc puradeii, tu eşti naşul vieţii mele! Haide, dă mâna cu mandea, să ne umplem de parai, Să ciordim din combinate, să trăim bine ca-n Rai!   Se cutremură garoiul, se deşteaptă. În loc de Rai Vede carpeta-n perete cu Răpirea din Serai. Şi-atunci el pricepe visul că-i trimis de la Traian, Că pe-o clipă se-nălţase chiar la Cotroceni, baştan. Că din prieteşug cu Mircea, o avere se va naşte, Ale cărei zerouri cine naiba le cunoaşte? Că el n-a dat pe la şcoală, ca să-nveţe număratul, Însă ştie din născare cum să fraudeze Statul.   Visul său se-nfiripează şi se-ntinde peste ţară Cum întinde peste câmpuri aripele largi o cioară. An cu an averea-i creşte, milioanele se strâng Teancuri-teancuri, euroii pe gurişti pitici tot curg. Turlă-n turlă înălţându-şi, tot apar alte castele, Apar vile, paranghelii, maşini, lanţuri şi inele. SRI-ul, SIE, Garda se privesc nedumerite, Căci nu ştiu dacă de Băse toate astea sunt sortite. Şi pe Bercea Mondialu a-l opri deloc nu pot Până-şi spală sişul iute în burta unui nepot. …………………………………………….. Iată vine-un balaoacheş, c-o pirandă după el. Bodigardul lui Mircică îi întreabă-ncetinel: “Ce vreţi, bă?” “Noi? Vrem paraii. Şi să moară ce-am pă casă, Dacă nu ni-i dă Năşicu’, merg la Gâdea, nici că-mi pasă! I-am datără meleonu să ni-l scoaţă pe-ăl bătrân, Şi a încasat toţi banii, nu vă daţi după salcâm! Dacă nu m-asculţi pe mine, am venit cu Izaura, Şi o ştii că e spurcată, la asta nu-i tace gura! Vă facem de boală, frate, să mor dacă te minţesc, O să vadă la Antene chiar tot globul pământesc!” “Ia stai, mă, zise malacul, ia-mă încet, ce s-a întâmplat? N-am mai fost de ani de zile pe la Băse, la palat. Hai la Şefu’ să îi spuneţi ce mai poftiţi de la el, Eu sunt doar o biată slugă, n-am un sfanţ în portofel”.   La un semn, deschisă-i calea. Cei doi intră în birou. Mustăciosul îi priveşte, cu ochii dup-un cadou. “Tu eşti Mircea?” “Da, cumetre!” “Frăţioare, e nasol! Frate-tu’ ăla mai mare ne-a lăsat în băsu’ gol! Ăsta-i frate? Toţi biştarii ce-ţi dădurăm n-au ajuns? Ne-om găsi pe la Jilava, toţi chilugi, cu capul tuns. Mai plusez trei meleoane, îi depun în contul tău, Numa’ vezi, dragă cumetre, de mă scapă de bulău! Nu-nţeleg, cu Izaura ce au ăştia, frate dragă? Au înnebunit cu toţii, nu se satură de şpagă? Asta chiar că, după mine, e o faptă foarte gravă. Auzi, Doamne: s-o acuze chiar pe ea, o biată sclavă!?”   “Orice gând ai, magraoane, şi oricât plusezi la bani, Treaba este pe nasoale: toţi luăm vreo şapte ani!”   “Discut eu cu King Cioabă, poate o rezolvă el, Să mai scadă din pedeapsă… Poate nu facem defel! Scot pirandele cu fuste la jelit, pe bulevard, Ori trântite-n faţa ocnei, leşinate lângă gard, De s-or pune puradeii, toţi, la Rahova, în stradă, O să cadă şi Băsescu, şi pedeapsa o să cadă!” Şi abia plecă garoiul. Ce mai freamăt, ce mai zarvă, Pe Mircea-l luă DNA-ul, Traian plânse amar în barbă. Gâdea însuşi mână-n luptă oastea cea cu limbi năimite, Care latră la comandă şi la ordin tot înghite, Badea, Grecu şi Ciuvică, lefegiii şi hiloţii Pricepuţi ca nimeni alţii întru scormonit chiloţii, Se avântă-n emisiune, scapă ţara de tiran, Ca-n urma lui să rămâie doar justiţia lui Varan. (pentru conformitate, Laurenţiu Iorgu, Gabriel Tudor)