Când eram mică și-mi lăsam camera într-o dezordine care părea post bombardament, mama mă întreba ironică dacă aștept un polițist să vină să-mi facă curat. Eram mică și imaginea unui nene în uniformă care s-ar pune să-mi adune șosetele de prin casă mi se părea amuzantă, dar parcă și un pic plauzibilă. Până la urmă, nu se ocupă nenea ăla cu respectarea ordinii publice? Nu făceam eu parte din publicul lui? Totul se legă, și parcă îmi păsa și mai puțin de muntele de tricouri curat-murdare care atârnau pe spătarul scaunului până când îl făceau să cadă de greutate.
Se pare că n-am fost chiar atât de naivă. Nu, încă nu m-am trezit cu Marian Godină spălându-mi vasele, dar s-a întâmplat ceva. Un premier a învățat lecția viralelor și a coborât între gunoaie. Nu bre, nu s-a dus la Guvern. Între gunoaiele alea adevărate, care fac rău pe timp îndelungat. Nu, pe bune, n-a fost unde vă gândiți. S-a dus în Delta Văcărești, o mlaștină urbană unde n-ai nevoie de plută, pentru că poți sta la suprafață pe bidoanele de plastic adunate, și nici n-o să pescuiești mai mult decât un virus dacă te afunzi fără mănuși.
Nu știu dacă e vreo diferență în încercarea disperată de like and share între Nicușor Dan molfăind şaorma în campanie, doamne politice pe care le apucă croșetatul și măturatul când văd un reflector, Cioloş adunând gunoaie sau alți politicieni străini mergând cu metroul, jucând baschet sau călărind fără cămașă. Dar dintre toate, simbolistica adunatului de gunoaie îmi place cel mai mult. Sper doar că nimeni să nu se bucure și să aștepte să vină Cioloş să-i adune și mizeria din jurul lui. De mizeria care ne înconjoară ori ne ocupăm fiecare, ori se va ocupa ea de noi.
