Înainte de 1989 Viorel Hrebenciuc frecase menta sau tăiase frunze la câini aproape un deceniu ca “inspector de specialitate” prin Direcția Județeană de Statistică Bacău și prin Consiliul Județean Bacău – unde l-a și surprins Revoluția. Asta după ce înainte, proaspăt absolvent de cibernetică economică și statistică, fusese vreo trei ani director de organizare legume și fructe la ILF Bacău (a absolvit în 1977 și, din acel an, până în 1982, a fost “ilefistul” cibernetic statistic de frunte al Bacăului). Cică era un mare combinator încă din facultate unde își aprofundase calitățile de bișnițar. Unii mai răi de gură susțin că era în combinații cu aripa pro-KGB a fostei Securități și ne dau exemplul tainicelor întâlniri de la Tescani aranjate de el să poată discuta în liniște despre meandrele concretului Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și Andrei Pleșu.
În 1990, cel care va fi definit de către C.T. Popescu drept „jigania ce sare la coaie și la piept – guzganul rozaliu, alb în cap de câtă brânză de furat a-nfulecat“ este numit de către FSN-ul lui Ion Iliescu primar al Bacăului. Poziția în care a fost numit îi evidențiază latura de bișnițar, motiv pentru care devine vedetă de presă în diverse scandaluri, totul culminând cu anul 1991, când, în calitate de prefect numit al județului, este acuzat că ar fi deturnat fondurile de ajutor primite de băcăuanii care au avut de suferit în urma inundațiilor din acel an. Având bani de dat, din 1992, Hrebenciuc intră în Parlamentul României și în afaceri de cumetrie.
Hrebenciuc este categoric individul care nu a întinat niciodată nobilele idealuri ale combinagiului – nimic nu i-a stat în cale: nici un scrupul, nici o emoție, nici un tovarăș de drum ce-a înfundat în locul lui pușcăria. Căci în ciuda vehiculării numelui său în zeci de scandaluri de corupție – „Apartamentul“, „Eternă și Fascinanta Românie“, „Privatizarea și devalizarea RAFO Onești“, „Omar Hayssam“, „Sponsorizările PSD“, „Mafia arabă“ șamd, maleficul personaj n-a auzit zăngănit de cătușe niciodată. În schimb i s-au pus sub fund fotoliile aferente diverselor funcții politice și de stat deținute: director campanie electorală centrală a PDSR, vicepreşedinte PDSR și apoi PSD, secretar general al Guvernului, deputat, vicepreședinte al Camerei Deputaților, lider al Grupului Parlamentar PSD din Camera Deputaților, preşedinte al Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană,copreședinte al Forumului Crans-Montana (în mai multe ediții), deputat în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei șamd. Firește, la asemenea merite, nu-i putea lipsi din panoplie măcar o “cocorație”. Hrebenciuc este “cavaler” al Ordinul Naţional “Serviciul credincios”.
Până și colegii de partid au ajuns să-l deteste. Și nu vorbim despre fete mari în știința folosirii unei combinații la limita penalului în folos personal, vorbim despre fostul ministru al justiției, Rodica Stănoiu, care spunea despre Hrebenciuc, alintat de către “amicii” din partid cu apelativul “Javra”, că acesta este „un mare păpușar din PSD, un lider important al acestui partid, cancerul politicii românești“.
Deși Traian Băsescu i-a tot promis-o lui Hrebenciuc, până astăzi guzganul a scăpat ca prin minune de DNA. De altfel, în 2007 Băsescu spunea despre Guzganul rozaliu: „Am considerat că este dezonorant să port discuții cu un om politic de teapa lui Viorel Hrebenciuc. Pe unde trece el, miroase a fraudă, a combinații care depășesc bunul-simț. Mirosul lui nu se găsește nici la Palatul Cotroceni și nici pe hainele mele, ci pe ale lui Verestoy Attila, Bogdan Olteanu sau Dan Voiculescu. Până la urmă va trebui să-l pună cineva în cuier și să-i spună: Băiețaș, nu vezi că nu mai ajungi la parchet? Și se va găsi în curând cineva să facă asta.“
Și i-a mers bine până la vestea revenirii inopinate și inoportune a lui Omar Hayssam în țară. Mulți s-au plimbat cu avionul prezidențial cu el prin vizitele oficiale ale lui Ion Iliescu, mai mulți s-au tras în poze oficiale cu el, mai puțini i-au acoperit urma afacerilor să nu i se îndrepte calea spre sala pașilor pierduți ai Justiției, iar câțiva chiar i-au dat câte o mână de ajutor să mai falimenteze și să dea la fier vechi câte o făbricuță din Moldova – să aibă și gura sirianului cu ce se hrăni și să dea și la copilași educație. Printre acești oameni de bine îl găsim, la categoria cele mai multe nominalizări pe Viorel Hrebenciuc, apoi pe nea’ Nicu Văcăroiu, pe izmănarul șef Gabriel Oprea și, din când în când, pe Însuși El Adrian deținutul eliberat condiționat Năstase.
Dar întrebarea mai soft de zilele acestea – Microsoft, firește -, rămâne: e fericită „jigania ce sare la coaie și la piept – guzganul rozaliu, alb în cap de câtă brânză de furat a-nfulecat“?
